Revolutie si prigoana

Doi insi isi disputa duminica, pe 17 ianuarie, deputatia in Colegiul 1, loc lasat liber de plecarea lui Bogdan Olteanu la Banca Nationala pe post de vice. Doua personaje, doua concepte politice à la roumaine.
Liberalul Radu Stroe iese la inaintare cu „Revolutia bunului-simt continua” – remake dupa sloganul cu care Crin Antonescu a pierdut de doua ori alegerile: o data pe mina lui, a doua oara alaturi de Geoana. In comparatie cu contracandidatul sau, Prigoana jr, Stroe are un CV care la capitolul experienta politica bifeaza deja demnitati precum cele de deputat, senator sau ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului. Carevasazica experienta este. Insa, personal, nu pot trece peste faptul ca azi PNL este poate cel mai inchis partid de pe scena politica. Lucru ciudat, daca tinem cont ca nu mai demult decit in epoca Tariceanu puteam vorbi despre puncte de vedere diverse, dezbateri interne, uneori chiar si dizidente. Faptul ca vocalul Antonescu a ajuns la sefia PNL tocmai diversitatii de opinii din interior i s-a datorat. Insa, dupa ungerea sa in chip de tinar patriarh al liberalismului, opiniile s-au transformat in ciriieli, daca nu au amutit cu totul, iar prezenta liberalilor in viata publica si pe ecrane s-a redus la triumviratul Crin-Ludovic-Norica, la un perpetuu discurs „contra” si la obsesia de a face din acest nondemers o… revolutie. Care ar continua cu alegerea lui Radu Stroe ca deputat. Inteleg asadar ca liberalii n-au priceput mai nimic din esecul strategiei lor de la prezidentiale.
Cu Prigoana jr, PDL-istii si satelitii lor continua procesul de altoire a politicii pe o vina mai groasa si (cred ei) cu priza la public: divertismentul. Au inceput cu imbinarea modellingului cu parlamentarismul european (EBA) si au continuat cu administrarea reality-show-ului de la Finantele conduse de independentul Vladescu pe ritmuri pop, intens consiliat de Dan Bittman & Andrei Gheorghe. Trebuie sa fii un individ cu un pronuntat simt al umorului pentru a aduce in fapt asemenea idei si recunosc ca, daca nu ca ministru, atunci ca regizor de comedie incep realmente sa-l apreciez pe Sebastian Vladescu.
Asa stind lucrurile, faptul ca „prigoana” este aproape un substantiv comun in jargonul celor din showbiz nu face decit sa aduca un plus politicii de cadre din PDL. Familia de artisti ai micului ecran ar putea sa dea chiar lectii: Adriana lui Andrei Gheorghe, intrucit ea e singura careia i se datoreaza un reality-show pe bune – epopeea divorturilor; Silviu si, iarasi, Adriana Elenei Basescu in materie de gust vestimentar in stil retro-sic-exotic marca Dragonul Rosu; Honorius si Prigoana senior lui Radu Stroe la oratorie si arta aflarii in treaba.
Intrebarea e, elector fiind eu in Colegiul 1, ce sa aleg: ciorba acrita a asa-zisului bun-simt sau divertismentul?l