Dupa 1990, imaginea românilor in strainatate a avut foarte mult de suferit. Hoardele de cersetori din Franta, crimele românilor in Italia (mai ales cazul Mailat), hotii români din Marea Britanie, Germania sau din alte tari ale Uniunii Europene – toate acestea au ingrozit opinia publica europeana. Aproape zilnic, televiziunile din statele UE au prezentat imagini cu români care smulg ATM din peretii cladirilor, crime, violuri sau imagini cu tabere rrome din diferite capitale europene. Si, pe acest fond de antipatie pentru români, autoritatile s-au gindit sa-i invete pe straini cum sa se poarte daca vin prin România. Ironic, nu?
*Ghid de informare…*
“Bun venit in România!” este numele unei brosuri pentru cetatenii care vin in România, publicat recent de Ministerul Muncii. Ghidul, de altfel util, te invata aproape tot despre România, de la suprafata tarii, pina la obiceiuri culturale sau sfaturi pentru strainii care vor sa munceasca aici. Numai ca, atunci cind vine vorba de conventiile sociale din România, sfaturile cad din tragic in comic si invers. Pentru ca cei care au redactat respectivul ghid au omis faptul ca respectivele conventii sociale se aplica in toate statele occidentale, si sint, de fapt, norme ale bunului simt. Exemplu de sfat din brosura:
“In cadrul oricarei interactiuni cu ceilalti, se comunica pe un ton civilizat, nonagresiv. Fiecare interlocutor este asteptat sa-si termine interventia, fara a fi intrerupt”.
Chiar asa? Poate prin triburile de canibali aceasta conventie sociala nu se aplica. Alt exemplu: “Salutul intre barbati este insotit, deseori, de o stringere de mina” – sfat pretios mai ales pentru tarile din Orientul Indepartat, unde acest obicei nu prea este agreat decit in cazul in care cazi pe jos si altcineva iti da o mina de ajutor sa te ridici.
*Flori si punctualitate…*
Urmatorul sfat este mai ales pentru vecinii nostri bulgari, care fac gestica pe dos. Citam din ghid: “Miscarea verticala a capului (de sus in jos) echivaleaza cu “Da”, exprimind acordul. Miscarea orizontala a capului (de la dreapta la stinga) echivaleaza cu “Nu”, exprimind un dezacord”. Tot din ghid aflam ca in România “florile se ofera in numar impar” – sfat bun pentru cetatenii japonezi, care duc flori rupte doar la inmormintari. “Intr-o intilnire, punctualitatea este foarte apreciata. Intirzierile trebuie anuntate”, mai aflam din ghid in care totusi nu se precizeaza ce fel de intilniri: de afaceri, romantice? Si, in general, sint românii atit de punctuali astfel incit sa ne permitem sa le sugeram strainilor sa fie? Alta: “Mijloacele publice de transport in comun au prevazute locuri speciale pentru batrini, bolnavi, femei gravide si persoane cu copii in brate”- adevarul e ca in tarile lumii a treia nu prea exista locuri “speciale”. Si in fine, din ghid, strainii mai afla ca “In institutiile statului, interactiunea intre functionari si public se realizeaza pe un ton reciproc politicos, neprovocator si neagresiv”. Asta chiar e buna… De spaga, nimic?