“Cineva” din tine cistiga cind te simti complet invins!

Cind omul se simte invins, inseamna ca a fost in lupta. Cind omul se simte invins, spiritual este cistigator. A te simti invins inseamna a abandona razboiul. Teroarea. Furia. Judecata. Ura.Te simti atit de ranit, atit de suferind, de dezenergizat dupa “lupta”, incit traiesti neputinta. Sentimentul infringerii totale. Sentimentul pierderii absolute. Si-n starea aceea, in care pare ca atingi limitele disperarii, tocmai atunci cind te simti pierdut, ca o barca in furtuna, lumina spiritului isi face simtita prezenta. Cind mintea abandoneaza razboiul in care a crezut, fiinta autentica incepe sa licareasca din launtru, imprastiind in aer, in minte, in trup si-n viata de zi cu zi mireasma frumusetii si a puterii extraordinare a iubirii pe care razboinicii o uita. O ignora. O cred slaba si lipsita de insemnatate. Ba, unii o percep ca pe-un obstacol care trebuie inlaturat. Cind mintea negativa se simte invinsa (caci asta-i esecul, o infringere a mintii negative!), fiinta – aparent mica si neinsemnata – dinlauntrul omului isi proclama victoria. Sentimentul infringerii mintii ii da putere spiritului launtric si-i deschide usile catre lucrarea sa in aceasta viata. Omul se zbate profund, opune rezistenta pina ce atinge aceasta limita. Mintea razboinica nu vrea sa cedeze asa de usor. Ea se agata de tot ce poate pentru a rezista. Isi autoatribuie experienta existentei si de aceea nu cedeaza calitatea ei suprema de “facator” al tuturor lucrurilor si evenimentelor. Mintea il vede pe Dumnezeu neputincios in cel mai mare secret. Ea se poate inchina lui Dumnezeu, dar – in fata unei dileme, a unei probleme, a unei situatii, ea isi spune din nou: ”Trebuie sa fac ceva; daca nu intervin, daca nu crosetez putin la treaba asta, nu se intimpla nimic”. Si aceasta-i doar o mostra de autotradare a Egoului, ce-si proclama puterea de faptuitor. Marii iluminati spun, insa, ca noi sintem doar observatori ai evenimentelor. Mintea crede ca ea le face, dar pare-se ca prin ea sint facute. Prin noi se manifesta spiritul. Prin noi lucreaza, deopotriva, frumusetea, blindetea, bucuria, iubirea si toate energiile ingerilor, cum tot prin noi lucreaza si inversul lor. Asa cum apa limpede curge pe tevile curate, apa ruginita curge prin tevile pline de rugina, energiile frumoase, ca si cele toxice curg prin noi. Dar, nu-i vina apei daca vine la robinet plina de rugina, cum nu-i vina “sursei” de apa. Noi am putea fi chiar tevile, dar unele mai complexe, caci avem puterea de a permite curgerea celor mai bune energii posibile prin noi ori a celor mai grele si otravitoare energii. Noi sintem atit de liberi incit avem permisiunea de a ne duce pina la fundul sacului cu rugina. Cind abandonam total razboiul, toxicitatea dispare, iar sentimentul puterii licareste in noi si ne spune: ”Hei, eu am fost in tine mereu. Tu m-ai cautat in victorii. In oameni puternici. In bani si-n lucrurile tale. Dar eu sint aici. In inima ta. Tu trebuie doar sa ma percepi. Sa simti ca sint cu tine, chiar daca ai pierdut sau ai cistigat. Eu sint puterea ta de viata si dragostea ce lumineaza toate lucrurile din jurul tau. NU lucrurile iti dau energie, caci eu sint energia din tine, transformata in lucruri. Acum schimba unghiul din care privesti. NU din afara inlauntru, ci invers. Nu alerga dupa himere, caci daca nu esti tu, ce folos ca sint toate frumusetile lumii?”.