Inflatia de rahat cu mot, de silicoane si de artisti

La inceputul celui mai greu an de dupa Revolutie, viata in tarisoara e foarte vesela. Pensionarii il omagiaza pe Ceausescu. Ingroasa coada la vaccin, la impozite, la orice. Daca li s-ar spune „adunati-va la bacania din colt, ca se da rahat cu mot, gratuit sau cu o reducere semnificativa!”, i-am vedea imediat acolo. Incintarea combinata cu nostalgia le-ar inrosi obrajii. Cozile lui Ceausescu le-au dat sens. Forma hapciupalitica de capitalism in care traim le-a confiscat placerea de a se inghesui linga vitrine, dar uite ca mai exista brese. Tinerii — si ei la inaltime! O existenta asa fericita ca in ziarele de adulter si partuza n-ar duce nici daca ar avea bani. Aflam unde au petrecut revelionul paiatele de Dorobanti, cine cu cine s-a mai etalat la restaurant, la discoteca, in mall si in alte serparii. In tabloide, doar silicoanele pun probleme.
Unele beneficiare s-au cocosat din cauza namolului din tite, altele s-au saturat de tomberoanele cu care vor alapta, cindva. Situatia e crunta, se storcosesc baloanele de plaja din sutienele vedetelor! Vedete am zis? S-a denaturat, s-a gonflat si cuvintul asta. Inainte, eram mai cinstiti, aveam curve si tambalagii. Azi, avem vedete si artisti. Ultimii mai au si obraznicia sa se plinga de nu stiu ce lege care ii va apasa material. Nu protesteaza mari scriitori sau pictori necunoscuti, adica artisti autentici, care n-au loc in presa de chitarozi sferto-sferto-o zecime dintr-o miime docti, precum rebelasul Florin Chilian. Nu, dom’le, se lamenteaza ca n-are bani Stela Popescu, regina umorului apocrif. Susangioaica sefa isi plimba vesnica tinerete (madam, sticluta aia cu elixir chiar n-are fund?) pe la toate televiziile si torpileaza prostimea cu glume de pe vremea cooperativizarii. „Nu te mai lega, derbedeule, de marii nostri artisti, care ne bucura sufletele!”, s-ar grabi sa ma certe casierele de la metrou, care au picat la scoala de pedichiuriste. Si mie imi bucura sufletul. In sensul ca, atunci cind o vad pe Stela Popescu, ma regasesc in expresia „am dat la boboci de era sa-mi lepad si sufletul”.