Pe la mijlocul anilor ’90, un maestru Zen din California, Craig Calffee pe numele lui, a vazut o bicicleta de curse cu cadrul din fibre de carbon, cum au marii campioni de ciclism. „Se poate si mai bine” (adica mai ieftin), si-a zis atunci Calffee – pentru ca un cadru de fibra de carbon este nu numai extrem de usor si de rezistent, ci si extrem de costisitor. Ecologist convins, maestrul Zen si-a amintit ca asiaticii fac aproape orice din bambus, aceasta „ruda mai pricopsita” a ierbii care este totodata planta cu cea mai mare viteza de crestere din lume. Si care creste si in California… Dupa citiva ani de incercari mai mult sau mai putin reusite, Greg Calffee a izbutit sa gaseasca formula cadrului de bicicleta ideal, impregnind bambusul (care, desi foarte rezistent, are prostul obicei de a se crapa de-a lungul fibrei) cu rasini epoxidice. Din punctul lui de vedere, „gaselnita” sa este ideala pentru tarile africane, unde bicicleta este unul dintre cele mai populare mijloace de transport, pentru ca acolo materia prima este ieftina si la indemina.