Reactia creierului emotional la suferintele celorlalti!

Noi, oamenii – adultii – sintem fantastic de sensibili. Sintem mai vulnerabili decit copiii si – asa cum spuneam ieri – mai usor de infrint, de impins spre esec si disperare decit suratele noastre mai putin ginditoare! Cele mai simple si nastrusnice cuvinte ne pot rani profund. Cele mai simple observatii negative pot deveni amprente emotionale ce se inscriu pentru zeci de ani si chiar pentru totdeauna undeva, in sistemele launtrice. Creierul rational sfirseste prin a fi coplesit de interventia imediata a celui emotional si purtat prin ramasitele durerilor din trecut, ce se ivesc instantaneu in relatia cu stimuli, evenimente, pro­bleme si traume ce apar in realitatea de acum. De aceea, circumstante precum criza ori virusul gripal, bolile de toate felurile si nesiguranta pe care ele ni le sugereaza pot fi stimuli declansatori ai amprentelor traumatizante, impinse in inconstient. Puterea emotiilor este una cunoscuta si recunoscuta in intreaga lume. Emotiile nu ne intreaba daca le vrem sau nu, daca ne plac sau nu; ele se fac ascultate instantaneu, se impun si ne pun, adesea, in fata unor rationamente eronate si reactii stranii pe care le-am trait si le-am inregistrat (ori s-au inregistrat fara voia noastra) in interior. Pierderea locului de munca, deopotriva pentru cei ce-l pierd direct, ca si pentru cei ce privesc pier­derile altora, pierderea sanatatii – a noastra si a altora – pot scormoni adinc in noi, acolo unde frici de multa vreme uitate si angoase pe care le-am crezut disparute se trezesc la viata. Starea de rau a lumii inconjuratoare devine un stimul puternic pentru trezirea emotiilor traite de noi cindva in relatia cu rele mai mici sau mai mari. Creierul emotional ne poate semnala prezenta acestor emotii ingropate prin destabilizarea starii de sanatate a corpului fizic (avem probleme de sanatate si tindem sa nu le putem pune in relatie cu un eveniment personal de viata!). Prin modificari ale ritmului cardiac si ale coerentei inimii. Prin tulburari ale somnului, prin cresterea starii de anxietate ori neliniste, prin reaparitia unor tulburari fizice, psihice sau de comportament. Starea de spirit a lumii inconjuratoare si povestile dramatice ori nefericite, suferintele si lacrimile celorlalti devin, chiar dincolo de perceptia rationala, stimului pentru suferintele, neferici­rile si lacrimile noastre. Fiinta umana plinge pina si la un film, chiar daca „stie” ca vede un film. Omul este constient ca filmul nu-i real, totusi, creierul sau emotional raspunde in fata filmului ca si cum el ar fi real. Si atunci, ce se intimpla in sistemul nostru emotional in fata povestilor reale? Ce frici, ce angoase, ce furii acerbe si tensiuni se autodeclanseaza in fata adevaratelor povesti ale vietii, in fata fricii pentru ziua de miine, chiar daca numai altii le traiesc? Un virus gripal virulent poate fi expresia fricii pentru pierderea vietii ce i-a urmat crizei insasi. Iata de ce avem nevoie sa stim ca reaparitia unor simptome vechi in corpul fizic sau destabilizarea starii noastre de sanatate poate fi legata de tensiunea emotionala colectiva. Si de aceea trebuie sa gasim instrumente de aparare, de vindecare si de intelegere a acestui feno­men de contagiune emotionala colectiva.