Intr-o vreme in care omul calatoreste in Cosmos si construieste roboti sofisticati, iar mintea umana a atins culmi nebanuite prin inventii precum curentul electric, computerul, internetul, televiziunea si radioul, sint oameni care mor de gripa. Vindecam cancerul sau avem medicamente prin care-l putem stapini ani intregi, dar criza vine si ne spune ca sintem limitati de resurse! Tehnologiile facute de minte par a se prabusi sub presiunea incredibila a crizei, care ne invita – ca si triplul virus (uman, porcin si aviar) – la intelegeri pe care le credeam poezie atunci cind puterea parea sa ne sada sub cizme. Lumea pare a fi constrinsa azi sa-si plece capul cu smerenie si sa-si recunoasca limitele, dar – mai ales – sa caute cai de iesire din atitudini, conceptii, reactii si comportamente confuze. Fiinta umana se zbate cu indirjire intre o alegere, pentru unii vizibila, pentru altii complet nevazuta; puterea divina sau puterea umana? Cum bine vedem, umilirea puterii umane apare evidenta in clipa in care o fiinta invizibila, precum este un mititel virus, poate narui viata. Umilirea puterii umane devine la fel de evidenta in fata pravalirii unitare a economiilor sau a imperiilor financiare si prin consecintele in lant ale acestor prabusiri. Si, cum spiritualitatea (mai nou chiar stiinta si ne referim la fizica cuantica in mod special) afirma ca in univers nu apare nimic din intimplare, noi avem sa intelegem ce anume ne spun toate aceste lunecari dramatice spre suferinta si lipsa de putere? Cum anume am pierdut sustinerea acelor cimpuri de energie care ne ridicasera pe culmile prosperitatii si ale exceselor de toate felurile? Caci asta s-a intimplat; o pierdere energetica, adica o cadere din adevar, din constiinta clara, din frumusetea si integritatea umana, din onestitate si din principiile constiintei care sustinea in jurul nostru un cimp de energie puternic. Crizele ne cheama inapoi, in lacasurile de aur ale „adevarului” fiintei umane. Crizele ne demasca subrezimea constiintei si abaterile dureroase de la principii, de la moralitate, de la adevar, de la integritate, de la cinste, de la sinceritate, de la dragoste si de la bunatate. In clipa in care vom privi adevarul in fata cu intreaga responsabilitate, fie ca sintem oameni obisnuiti, savanti, intelepti, oameni de afaceri, gunoieri sau frizeri, energia personala se schimba, iar sustinerea de care avem nevoie pentru viata incepe sa fie atrasa catre noi, chiar daca nu o vedem imediat in actiune. Energia omului, ca si energia unei lumi intregi, energia unei situatii sau a unei probleme de viata se schimba instantaneu in fata unei banale, adesea, schimbari de atitudine mentala, interioara.
Maica Tereza ne-a oferit un exemplu de acest fel atunci cind a spus: „Eu nu sint impotriva razboiului. Eu sint pentru pace!”. Diferenta subtila marcheaza exact atitudinea despre care vorbeam si face ca intreaga experienta a unui om sau a unei lumi sa intre in adevar si sa iasa din minciuna. Pentru ca, iata, a fi impotriva razboiului poate insemna a intra in razboi (si omul intra in razboi, fie si numai in interior, cind se impotriveste!). Dar a sustine pacea inseamna chiar aceasta; sa faci tot ce-ti sta in puteri pentru pace. Si actiunile, atitudinile, comportamentele, evenimentele vietii devin cu totul si cu totul altele cind sintem in razboi cu cineva sau ceva ori atunci cind pledam si traim pentru pace. Diferenta devine un cimp subtil de putere, ce sustine razboiul sau pacea! Din punct de vedere spiritual, razboiul se naste din lipsa adevarului, iar pacea aduce putere si sprijin pentru viata. Intoarcerea la adevar este calea de iesire din toate crizele…
Cauzele spirituale ale crizei!
49 afisari
