Guvernul cuantic

Stau pe bancuta in parc. Si afara ninge. Ma ninge si pe mine caci am masa, deci un spatiu accesibil depunerii fulgilor. Stiti, in stiinta mult iubita de mine – fizica cuantica (de fapt fizica particulelor e corect dar pe voi nu va intereseaza asta), se spune ca “observatorul” creeaza realitatea la nivel cuantic iar apoi la nivel mecanic. Asta asa, foarte pe simplu, ca oricum nu intelegeti.
Asadar, in fiece clipa a vietii sale motanul Virgil, prin sentimentele si emotiile sale isi creeaza propria realitate. Ieri, stabilimentul a primit o veste proasta. Niste capete patrate din guvernul nostru Mic au decis sa creasca toate taxele stabilimentului. Adica: vom bea apa mai putina (motanul Virgil nu mai are drept de adapat), medicatia va fi suspendata 98 la suta, vom minca cu pina la 32,24 la suta mai putin, camerele vor fi micsorate (pentru economie la caldura) cu 11,2 la suta, televizoarele, radiourile vor fi aruncate la tomberon, curent va fi doua ore intre orele 12 si 14. Cica e criza si capetele tuguiate de la Ministerul Bolii si-au dat acordul pentru marirea taxelor si in stabiliment, deci scaderea sau anularea chestiilor de mai sus.
Cu alte cuvinte, avem un Guvern Cuantic care incearca sa-si creeze propria realitate pozitiva si plina de bani impozitind nebunii. Dar nu ar fi mai bine sa taxeze proprietarii de constructii pentru fiecare turture cazut pe trotuarul lor? 5 lei de turture. Sau, cu ajutorul unui “pasometru” (detinut de fiecare cetatean in viata), sa fie taxat fiecare pas facut. Sau poate mai bine sa taxeze mortii ca polueaza solul. Si ne mai pot taxa pe toti pentru ca emitem gaze cu efect de sera (o sa inventez eu basometrul). O taxa romantica ar fi taxa pe sarutul in public deci incurajarea acestei practici prin panouri publicitare pe care sa scrie “Iubiti-va pe trotuare” (nu vorbesc aici si de taxa pe prostie pentru ca guvernantii ar ramine faliti). Mai nenilor de la guvern, aveti mare grija pentru ca nebunii sint nebuni si s-ar putea sa va proiecteze intr-o realitate rece rau.
Intr-o realitate in care apa
n-apuca sa curga din sticle ca ingheata. Si, credeti-ma, nebunii sau cei innebuniti v-ar duce cu drag si fara nici o viza pe brate pina in Siberia, v-ar depune acolo personal. Si chiar mai mult. Ar sta chiar si sa va pazeasca sa nu scapati iar in realitatea voastra mica si trista.