Intr-un editorial recent, “Tabu” anunta ca echipa sa editoriala ramine pe cont propriu, fara sprijinul trustului din care facea parte. Era un mesaj de la revedere adresat cititorilor, redactorul-sef nestiind la acel moment daca revista va incheia anul 2009 si il va deschide pe acesta cu un nou numar. Esecul s-a aminat, “Tabu” a reaparut servind audientei inca de pe coperta editiei de decembrie–ianuarie o mostra de cum este inteleasa la noi ideea de creativitate: reincalzirea unei supe vechi. Publicatia a realizat un pictorial ce probabil se voia incendiar, pornind de la citeva capodopere ale artei religioase convertite intr-un demers fa-shion-scandalos. “Efectul wow”, vorba reclamei, s-a lasat asteptat… si nu s-a aratat. Pentru ca, de citeva decade incoace, in revistele internationale de moda doza de soc a portretizarii lui “Jesus” si “Mary” in tinute trendy cool fusese epuizata.
O alta revista, de data aceasta autopozitionata pe tronsonul de lux (nu-i voi da numele pentru ca sint direct implicat in acest segment de presa), ne serveste o alta proba de lipsa de inspiratie: apelul disperat la bunavointa furnizorilor de publicitate. In lumea cu putine griji a celor bogati se intinde o mina tremuratoare care implora, iar asta este o flagranta contradictie in termeni: luxul si goana dupa un buget care sa asigure supravietuirea nu prea au multe in comun. Si aceasta revista si-a continuat aparitia si, la fel ca “Tabu”, cu urmatorul numar a aparut pe piata si mai saraca in idei.
Incoerenta si banalitatea devin numitorul comun al celor mai multe reviste de lifestyle din România, fie ca vorbim de nume ca “Harper’s Bazaar”, “GQ” sau “Esquire”. Iar in ce priveste publicatiile de nisa, cazul celor specializate pe domeniul auto, greu lovite de prabusirea vinzarilor pe piata de profil, este simptomatic: mai putine pagini, lipsa de proiecte editoriale, multe poze – semne clare ale unui regres, pentru unele dintre ele ultimul.
Sa mergem mai departe. Trei nume grele ale presei zilnice si-au recunoscut infringerea: “Cotidianul”, “Gardianul” si “Ziua”. Bugetele cheltuite in proiecte care nu au legatura cu mass-media (de exemplu, celebrele colectii de carte), presiunile exercitate asupra mediului de afaceri, dezvaluirile trucate sau facute din interes, scandalurile comandate si partizanatul politic nu mai garanteaza existenta in vremuri de criza. Lucru care se vede poate cel mai bine in cazul presei locale care, ramasa fara bani si influenta, se confrunta cu absenta singurului element esential: cititorii.
Pe de alta parte, vizualul suporta efectele adoptarii stilului OTV. In urma cu doi-trei ani asta parea solutia cea mai buna de a spori audientele. Astazi ma intreb cite branduri bancare ar fi satisfacute de difuzarea spoturilor in mijlocul unui bilci-show marca Madalin Ionescu si citi dealeri auto ar fi multumiti de impactul reclamelor intre doua manele ale lui Guta. Asta in ce priveste televiziunile generaliste. Cele de stiri culeg “roadele” dispretului constant cu care si-au tratat publicul, considerat o masa amorfa numai buna de manipulat. In acest machiavelism de factura mioritica s-a investit mult, iar creditorii isi cer acum drepturile. Dupa reduceri salariale si de personal, Realitatea TV intimpina cererile agentiei Mediafax si Societatii R (România Libera) de initiere a procedurilor de faliment. Spre bucuria antenistilor (care, oare, cit va tine?), nerabdatori sa duca doua garoafe si sa aprinda luminari la capatiiul televiziunii care i-a tinut atita amar de vreme pe locul al doilea in termeni de audienta si impact. A fost un efort financiar al Realitatii, pentru care a sosit momentul decontului.
In timp de criza, mass-media se scutura de lesturi. Cine nu o poate face dispare. Daca patronii se vor incapatina sa foloseasca ziarele, revistele si televiziunile doar ca factor de presiune, fara a le transforma in afaceri serioase, daca managerii vor continua sa ignore principiile de baza ale proiectiei bugetare corecte, iar jurnalistii sa copieze din tabloidele straine si sa regurgiteze in fata publicului aceleasi subiecte, sirul institutiilor de presa care se inchid nu se va opri aici.
Eu cred ca putini vor intelege aceasta lectie.