Emil Boc nu are vreo problema cu bugetul, convins fiind de trecerea fara probleme a “coproductiei” FMI-Guvern prin Parlament. Asa cel putin declara, increzator, premierul in fata camerelor TV. In spatele lor si a usilor bine inchise insa, seful Executivului a fost “udemerit” atit de bine de parteneri incit miercuri, la ceas de seara, a si parafat numirea a sase maghiari – trei prefecti si tot atitia subprefecti.
Uite asa s-au trezit judetele Hunedoara, Covasna si Salajul cu prefecti de obirsie minoritara, iar Maramuresul, Aradul si Satu Mare cu subprefecti din aceeasi ginta cu Marko Bela. Dupa graba cu care s-a executat Emil Boc, este evident ca santajul udemerist si-a cules primele roade. Cum insa, pina a doua zi, UDMR nu a catadicsit decit sa-si “nuanteze” pozitia rebela adoptata fata de bugetul asigurarilor sociale (pe care a amenintat ca nu-l voteaza – n.r.), este clar ca Marko Bela asteapta o recolta mai bogata.
*Boc, jumulit de functii*
Ca Boc nu va scapa atit de ieftin o demonstreaza si toata istoria politica a UDMR. Formatiune mica, dar vioaie inca de la infiintare, Uniunea nu a ratat aproape nicio guvernare. Participant direct la actul puterii sau doar cu sufletu’ (in guvernarea PSD 2000-2004, cind talentul lui Hrebenciuc a imbirligat abilitatea maghiara), UDMR a obtinut ce nici cu gindul nu gindea la inceput de epoca post-decembrista. Santajind la greu clasa politica româneasca si bocind cu lacrimi false pe la usile cancelariilor straine, udemeristii au dezvoltat o adevarata arta a negocierilor cu happy-end. Concret, fratii nostri maghiari au pozat tot timpul in minoritatea mica si prigonita de majoritate, chiar daca realitatile românesti aratau cu totul altfel. Unde n-au putut sa-si faca voia de-a dreptul au luat-o pe dupa visini, pindindu-si partenerii/adversarii la cotitura diverselor momente grele.
*Majoritarii, dusi mereu de nas de minoritari*
Ce-i drept, apetitul udemeristilor pentru santaj si tragerea sforilor puterii a fost cultivat de partidele majoritare neaose – care toate se gindeau ca au nevoie, la o adica, de sprijinul a 20-30 de parlamentari disciplinati si gata oricind sa-si respecte cuvintul dat. Bineinteles, cuvintul dat numai dupa ce UDMR-ul era “omenit”. Omenit corespunzator, din moment ce maghiarii, maestri in arta manipularii, au stiut intotdeauna sa ceara mult mai mult decit ceea ce asteptau de fapt. Rezultatul: la final, UDMR primea cit avea nevoie (ba poate chiar ceva in plus), timp in care adversarii cotcodaceau incintati de “iscusinta” lor in purtarea tratativelor. Cu ajutorul UDMR, PDL a raposat in sfirsit PSD si PNL. Ca si in cazurile crizei economice insa, se pare ca Boc&Co. nu au apreciat corect costurile implicate de o alianta cu UDMR.
Fara indoiala bugetul va trece. Cu ce pret, micul premier si marele presedinte urmeaza sa afle – ca si noi toti de altfel, prin intermediul inevitabilelor zvonuri.
