Tu ai puterea sa vezi in lume un film mai bun!

Toti marii intelepti ai lumii au atins un punct al intelegerii in clipa in care au stiut ca tot ce aveau de facut pentru a ajuta lumea “in esenta ei” in aceasta viata era o lucrare subtila, responsabila si perseverenta asupra lor insile. Lumea “reala” sau lumea pe care noi o vedem si o simtim atit de puternica, lumea prin care ne zbuciumam si ne traim angoasele, durerile, iubirile ori fanteziile nastrusnice nu-i altceva decit ”Maya”! Iluzie! Un fel de film ce se deruleaza in constiinta observatorului. Stradania noastra de a schimba filmul seamana cu stradania unui spectator care vede un film si, atunci cind filmul ii displace ori il deranjeaza, el face un efort teribil sa schimbe ecranul. Filmul experientei este, insa, proiectat in constiinta. Adinc ascuns in launtrul nostru, in minte, in traire si, poate, in lacasuri carora nu le-am dat – inca – nume ori ne-au ramas necunoscute complet, autorul filmului pare a fi singurul in masura sa priveasca o lume mai buna. O lume mai frumoasa. O lume vie si treaza. O lume in care izvorul suferintei, al urii, al nefericirii si al inevitabilei drame umane apare in constiinta drept ceea ce este: ”Iluzie”! Se poate, insa, ca marii intelepti sa fi gasit o cale de consolare pentru tragedia umana, un fel de mingiiere interioara ori un fel de balon pentru evadare dintr-o realitate cu ima­gini atit de crude uneori? Ori lumea-i chiar launtrica si pomul sau floarea, ursul ori ploaia, oamenii, reptilele, fluturii si ierburile, problemele si suferintele, iubirile si bucuriile noastre se petrec in imaginatia regizorului ascuns in noi insine? Trupurile noastre sint reale, oamenii din jurul nostru ce sint? Si de ce unii se nasc in tarile cu portocali, iar altii in tari cu pruni, de ce unii traiesc printre nesfirsitele gheturi ale Pamintului, iar altii vin pe lume printre dune de nisip, pentru ca unii sa traiasca deopotriva atingerea soarelui, ca si frumusetea curgerii tacute a fulgilor de nea? Reflectati la aceste intrebari si cautati-va propriile intrebari, caci ati putea gasi raspunsuri creative, minunate poeme ce stau in launtru, gata sa va imbratiseze. Cautati raspunsuri, cautati mai ales, intrebari. Imitati copiii si puneti-va intrebari precum le pun ei. Nu ramineti in esec daca i-ati cunoscut si nu ramineti agatati de filmele dramatice ale experientei! Nu ramineti cu
inimile agatate de pierderi ori de raul ce apare – in virtutea conditiei uma­ne. Cautati, intrebati, cereti, ingaduiti opiniile oamenilor, eliberati incrincenarea propriei viziuni si observati ca omul si toate cele ce respira fastuos sub revarsarea tulburatoare a aceluiasi soare inseamna mai mult decit lupta si ura, mai mult decit suferinta si pacat. Cautati, intrebati, visati intotdeauna la mai mult, credeti ca viata poate mult mai mult decit sintem in stare sa ne imaginam pentru ca-n umbra iluziilor ori a realitatilor percepute prin ochii si urechile noastre putem descoperi maretia si eternitatea divinului. Dar pentru aceasta avem nevoie de perseverenta uluitoare a inteleptilor si de dragostea exploratorilor, de curajul calatorilor spre Everest si de tenacitatea lor. Nu sa fim ca ei avem nevoie, cit sa fim intotdeauna ca noi si numai “noi insine”! Caci noi avem puterea sa vedem un film mai bun in lume si, prin aceasta, sa facem o lume mai buna.