Si asta in cel mai propriu sens cu putinta, asa cum au descoperit oamenii de stiinta de la universitatile Greenwich si Sussex care si-au publicat recent studiul in numarul pe decembrie al revistei Current Biology. Se pare ca enervantul biziit care parea sa fie complet lipsit de sens din punct de vedere al supravietuirii speciei (nu de alta, dar e cu atit mai usor sa omori o ginganie pe care o auzi cu claritate) se pare ca e un mod natural de a descoperi cel mai potrivit partener pentru imperechere. Cu alte cuvinte, doi tintari trebuie sa fie capabili sa cinte la unison pentru a avea curajul sa formeze un cuplu. Aceasta descoperire explica de ce indivizii din zonele unde coexista mai multe varietati de tintari stiu sa isi aleaga intotdeauna cu precizie parteneri din aceeasi specie. Se pare ca aripile ce se misca in timpul zborului produc frecvente care nu se vor potrivi decit cu acelea ale unui partener de sex opus din aceeasi specie. Daca dupa mai multe incercari doi tintari nu reusesc sa cinte la unison, ei se vor desparti fara sa incerce sa formeze o pereche. Uluitor este ca sunetele armonioase sint perceptibile doar pentru aparatul lor auditiv si ca acest lucru confirma existenta unui tip de capacitate de a recunoaste sunetele, capacitate pe care o asociam pina acum doar cu animalele dezvoltate. Vestea buna este ca, odata cu aceasta descoperire, in viitor se vor putea realiza noi modalitati de combatere a enervantelor gize. Ginditi-va la fluierele ce scot sunete pe care doar ciini le pot auzi si deja ati inteles conceptul.