S.N. Lazarev a spus ca evenimentele vietii nu sint separate de starea noastra emotionala si de aceea reactia agresiva la agresivitatea venita din mediul inconjurator duce la perpetuarea problemelor. Lazarev recurge la rugaciune si la modificarea atitudinii interioare a omului in fata oricarei probleme, situatii, agresivitati ori evenimente de viata nefericite tocmai pentru ca acestea toate apar in legatura cu starile noastre interioare. Cind pe Lazarev il biziie un cird de muste la iarba verde, incepe sa lucreze la “armonizarea sufletului sau” pentru ca, in viziunea lui, mustele sint atrase de propriul subconstient. Mustele il deranjeaza pentru ca el insusi este deranjat in interior! Veti spune – poate – ca-i aici o exagerare (si se poate sa fie, se poate sa nu fie!), dar am ales povestea “mustelor lui Lazarev” tocmai pentru ca un eveniment exterior atit de marunt, precum bietele muste care necajesc un om, poate semnala prezenta unei trairi interioare dizarmonioase. Si necesitatea de a corecta energia emotionala care a atras deranjul in cimpul unui om. Cu alte cuvinte, tot ce se intimpla in cimpul nostru, in realitatea imediata, orice eveniment – cit de insignifiant ar parea el – poate fi un semnal al faptului ca inconstient ne indepartam de starea de armonie a sufletului. Propriul subconstient a “atras mustele” sau ”un om nervos”, o cearta sau o replica nefericita si a facut aceasta in scopul vindecarii sufletului nostru. Cu alte cuvinte: 1) Tot ce avem nevoie pentru suflet si vindecarea lui se afla in fiecare clipa in imediata apropiere. 2) Ceea ce se afla in preajma noastra, oricit de rau ar parea, oricit de jalnic sau de dureros, ne cere, ne invita, ne cheama spre vindecare interioara si nu trebuie judecat. Tot ce se afla linga noi are un sens profund si este “vindecatorul nostru”. Ce se afla in preajma noastra poarta un mesaj important. 3) Nimeni – fara nici o exceptie – nu se comporta gresit sau rau, cit este atras prin puterea subconstientului sa oglindeasca starea interioara a lumii. 4) Si noi manifestam comportamente surprinzatoare, uneori incredibile pentru noi insine, unele ce fac apoi sa ne simtim vinovati sau rusinati. Se intimpla astfel, insa, ca raspuns la nevoile de vindecare ale celor din jurul nostru. Daca privim cu atentie catre principiile enuntate mai sus, care sustin legatura dintre subconstientul omului si evenimentele vietii, putem intelege ca nimeni nu-i vinovat pentru ce ni se intimpla, dar ca sintem responsabili intotdeauna pentru tot ce ni se intimpla. Si sintem responsabili in interior, acolo unde simtim, gindim, traim si ne scufundam in toate acestea ca intr-o mare involburata. Numai ca marea launtrica se revarsa apoi din afara, dinspre lume vin valurile si vinturile aprige pe care le amestecam (dar le vedem ca fiind separate!), pe cit de inconstienti, pe atit de inocenti. Nevinovatia umana si frumusetea devin vizibile de indata ce putem avea revelatia ori intelegerea legaturii dintre noi si lume (noi reactionam agresiv la rau pentru ca nu-l recunoastem in noi insine). De indata ce putem intelege ca-n fata noastra sintem noi insine in chipurile altora, vom ierta, vom iubi, vom vindeca si ne vom vindeca sufletele inrobite de rani pe care singuri ni le-am creat.