Ramas in afara portilor Cotroceniului, Mircea Geoana este silit acum sa faca fata unui partid macinat de “o serie de crize interne” – asa cum sustin pesedistii insisi pe blogurile personale sau in iesirile lor publice. Cert este ca incercarile actualei conduceri de a se mentine in fruntea partidului pot duce la distrugerea/reducerea PSD-ului – situatie echivalenta operatiunii de canibalizare practicata in marketing.
*Apocalipsa dupa Geoana*
Posibila scindare a partidului ii bintuie pe multi dintre social-democrati, mai ales ca un astfel de eveniment a mai avut loc (in conditii politice echivalente celor de astazi) in 1997, atunci cind a aparut APR-ul lui Teodor Melescanu. Fata de episodul ’97, situatia la zi a PSD este agravata de pierderea identitatii de partid de stinga – realitate recunoscuta public chiar de o parte a liderilor social-democrati.
O varianta optimista, lansata de Corina Cretu pe blogul sau, este pastrarea unitatii partidului condus astazi de Geoana, dar cu riscul concurarii sale de catre “o noua formatiune de stinga”, care ar urma sa fie creata “sub tutela lui Traian Basescu”.
Chiar si in aceasta varianta ceva mai trandafirie, Cretu nu exclude insa exodul multora dintre actualii lideri si parlamentari ai PSD spre
stinga lui Basescu. Concluzia europarlamentarului citat: desi nu va fi comod, PSD ar putea supravietui daca ramine in opozitie si permite “afirmarea unei noi generatii de politicieni”.
*Ponta, impins de tata-socru’*
Dincolo de iesirile oficiale, o trecere in revista a luptelor interne care se dau acum in PSD arata ca unii dintre colegii lui Mircea Geoana
si-au lipit deja ochii de scaunul pe care acesta il mai ocupa inca – nemeritat in opinia lor, dupa esecul prezidential. Cea mai mare problema ramine lipsa unor contracandidati vinosi – data fiind penuria de lideri social-democrati inregistrata dupa debarcarile fortate ale lui Iliescu si Nastase. Asa stind lucrurile, fractiunile din PSD intimpina reale dificultati in identificarea si promovarea unui candidat propriu la viitoarea cursa interna. Cum din vechea garda doar Nastase s-ar mai putea califica pentru presedintia PSD, au inceput sa fie vehiculate numele a doua tinere sperante: Victor Ponta si Cristian Diaconescu. Deocamdata, pentru primul se agita, conform birfelor de partid, doar tata-socru’, Ilie Sirbu.
*Diaconescu – “copy/paste” dupa Geoana*
Lipsit de astfel de “pile”, Diaconescu si-a demarat singur campania avant la lettre. Pina acum, aceasta e lipsita insa de originalitate si pare mai curind o copie a campaniei din 2005 a marelui “reformator” Mircea Geoana. Ca si acesta din urma in avanpremiera debarcarii lui Iliescu, Diaconescu militeaza pentru unitatea partidului si rezolvarea conflictelor interne „nu in sensul agresiv sau de a combate pe cineva”. Nevoit sa tina cont de conditiile impuse de starea actuala a PSD, Diaconescu a inclus in oferta sa alte doua obiective, dar tot cu caracter pacifist: „regasirea identitatii” de partid de stinga si renuntarea la orice „vendete personale”. La cit s-a ridicat temperatura in PSD, putem pune de pe acum pariu ca figura cu renuntarea la vendete nu va prinde, cel putin in „clasicele” cazuri Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie si, de ce nu, Adrian Nastase.
*Iliescu, adept al terapiei statutare de partid*
Patriarh de drept al partidului, Ion Iliescu recunoaste si el situatia precara a PSD, dar neaga cu vehementa – si impotriva evidentei – existenta mai multor tabere in partid. Plasturele recomandat de Iliescu pentru calmarea crizei interne ramine vesnica “analiza de fond”. Altfel spus, fostul lider spera ca un congres, organizat in primavara, ar permite eliminarea frustrarilor, dar in cadru organizat, de partid. Totodata, Iliescu incearca sa induca ideea ca PSD este “singurul partid de stinga” din România – statut care ar fi suficient pentru supravietuirea formatiunii in starea actuala, eventual cu o noua conducere.
