Praful s-a ales de unitatea de altadata a pesedistilor bastinasi. Tot amintire a devenit si respectuosul “sa traiti” auzit pe vremuri pe la toate colturile partidului.
Mai nou, social-democratii se adreseaza unul altuia cu “magarule” si “obraznicule”, completind astfel, chiar daca fara voia lor, galeria personajelor lui Caragiale. “Daca sinteti magar, vedeti c-o incurcati cu mine!” – a topait Vanghelie catre beregata lui Miron Mitrea (poreclit mai nou de Viorel Hrebenciuc “micul tirolez”). “Nu fii obraznic”, l-a apostrofat Mitrea pe Vanghelie – tot primul sfatuindu-l prieteneste pe al doilea sa “lase jos chestia cu dosarele”, deoarece “ nu stie sa se joace cu ele”. Ce-i drept, suburban sau nu, duelul verbal Mitrea – Vanghelie nu este nici primul si nici ultimul in mult incercatul PSD. Si, daca tot a venit vorba de conflictele inter-pesediste, trebuie spusa si ce-a dreapta: adevarata miza a caftelilor interne nu o constituie nici gingasele apelative, nici cazarea intr-o tabara sau alta, nici viitorul partidului, ci pur si simplu interesele financiare. Personale, evident, ca altfel de unde atita vrasmasie si lupta intre cei care se aveau ca fratii pe vremea cind tot partidul rodea fericit la ciolan.