„A inceput de ieri sa cada, /Cite-un fulg, acum a stat”… A nins si la Navodari, zapada s-a asternut peste tot, iar gradele din termometru au scazut brusc sub zero. Nea Vasile, om din popor, cu casa pe pamint, a plecat in cautarea unor lemne de foc, in padure. Pe drum s-a tot gindit ce maninca el azi… Matele urlau de foame, iar viscolul de afara se simtea si in stomacul sau. Ca sa se incalzeasca mai tragea cite o dusca de tuica din sticluta pe care o tinea in buzunarul de la piept. Cu ochii rosii, intredeschisi, ajunge la marginea padurii, linga un lac. Luciul apei, lovit de viscolul naprasnic de afara, a inghetat aproape instantaneu. Nea Vasile deschide ochii mari cit cepele, nu-i venea sa creada ce vede. Lacul inghetat si ratele, si gistele salbatice prinse cu labele in stratul gros de apa solida. Ptiu, drace! Asa ceva nu s-a mai vazut, a fost viscol mare la Navodari aseara, daca a prins ratele cu labele in gheata. S-a apropiat de una dintre ele, a apucat-o bine de git si a inceput sa traga de ea, o smucea de parca era din plus, poate, poate maninca si el o tocanita. Lupta cu rata semicriogenata a fost istovitoare, Nea Vasile a cazut in fund pe gheata intre cele 50 de animale captive si-a aprins o tigara si gindea o solutie optima pentru a scoate ratele din clestele rece al apei. Se ridica brusc si o ia la fuga spre casa. Se intoarce pe marginea lacului dupa citeva minute, scoate de la subrat un sac mare de rafie si o coasa. Ce atita chin cu trage rata, smulge rata? Cum a vazut el la domnu Boc, a dat in gura coasei pina a ascutit-o bine si le-a cosit pe toate, ca la cimp. Tragea din tigara, tragea la coasa, baga rata in sac. Adio supermarket! Si-a tras Nea Vasile provizii pentru toata iarna… si totul pentru ca n-avea cu ce sa se incalzeasca. E bun si geru’ asta la ceva!