*Jethro Tull, stadionul Dinamo II, ’93-’94*
In viata oricarui om survine un moment in care nimic din ceea ce stie nu-i foloseste. Stateam in fata stadionului Dinamo II si ma uitam ca vitelul la poarta noua, convins ca aruncasem banii pe tren sa vin de la Cluj complet aiurea. Mai intii, ca nu era nici un fel de inghesuiala la intrare, n-aveai de ce eventuala busculada sa profiti. Apoi, inainte de poarta, la citiva metri distanta, era un cordon de jandarmi de care nu puteai trece fara bilet. Si asta nu era tot, ca sa ajungi la ultimul punct de control, intrarea in incinta propriu-zisa, mai trebuia sa treci de vreo cinci cordoane de jandarmi – nu exista „prin spate”. Cariera mea de spectator fraudulos era in pericol.
Norocul tine insa cu cei puternici: m-am trezit cu un tip cu fata de smecher care vindea o invitatie la jumatate din pretul biletului. M-am tiganit pina mi-a lasat-o la un sfert din pret, am verificat la casa daca e valabila si i-am dat banii. Cu ea in mina, m-am prezentat triumfator la primul cordon de jandarmi. O namila camuflata in albastru s-a uitat intr-o dunga peste invitatie si a latrat scurt: „Buletinul”. „Pentru ce?”, am intrebat cu o voce subtire, de om cu nodul in git. „Ca sa vedem daca esti asta de pe invitatie”. „Nu-l am la mine”, am gemut. „Atunci, nu intri”. Acum eram si cu banii luati.
Cautam din priviri pe cineva cu fata de prost – asa, ca mine – sa-i vind invitatia si sa-mi recuperez investitia, cind in fata stadionului opreste o limuzina din care coboara Dorian Ciubuc. Il stiam de la televizor, el organiza concertul. Am ajuns linga masina inainte sa-si puna ambele picioare jos si m-am plins ca nu sint lasat inauntru, eu, un om corect, cu invitatie. S-a uitat peste ea si m-a intrebat de unde o am. „Tata e general de politie, a primit-o de la clubul Dinamo”, am mintit fara sa clipesc. „Bai”, s-a intors Ciubuc spre jandarmi, „lasati-l sa intre. Taica-su e general de politie”.
M-as mai fi intins la vorba, dar mi-era ca discutia sa nu alunece spre activitatea pe care tata o depunea in slujba patriei, dintr-o functie atit de importanta. Spre deosebire de colegii mei, beizadelele, pe mine modestia ma impiedica sa vorbesc despre asta.
(continuarea, in numarul de miine)