Luna decembrie este in fiecare an incarcata cu o emotionalitate speciala; sintem mai sensibili, mai generosi, mai predispusi catre toleranta, intelegere si acceptare. Daruim mai mult si ne dorim mai mult apropierea de cei din jurul nostru. Dorim mai multe pentru noi insine si, in acelasi timp, dorim sa le implinim mai mult dorintele celor din jurul nostru. Constatam, insa, cu surprindere – si nu de putine ori – ca nu reusim intotdeauna sa le raspundem celor din jur asa cum s-ar astepta sau si-ar dori ei. Ca nu le putem indeplini toate nevoile sau toate dorintele. Putem gasi ca un anume dar este minunat ori ca simpla noastra stare de iubire pentru ei este frumoasa si plina de bucurie, dar ne izbim apoi de respingerea, de neintelegerea, de frustrarea, de tensiunea si suferinta celorlalti, care nu gasesc “suficient” ceea ce le daruim. Poate ca noi credem foarte frumoasa o floare, dar cel ce-o primeste se simte frustrat pentru ca-I place mai mult alta floare. Poate gasim fermecator un parfum, dar celalalt isi dorea o haina sau invers. Poate noi credem ca-I minunata o simpla intilnire, dar celalalt asteapta de la noi mai mult. Aceste diferente de perceptie ne creeaza suferinta, autodezapreciere, nemultumire, iritare si stari diferite de rau, precum deschid si usa unei conflictualitati emotionale. Ar fi bine sa stim, insa, ca niciodata, absolut niciodata nu putem implini toate dorintele celor din jurul nostru. Asa cum se intimpla ca nici altii nu ne pot implini noua chiar toate dorintele. Lipsa de exercitiu in iubire neconditionata face ca noi sa vrem altceva decit primim, mai mult decit primim ori mai bun decit ceea ce ni se daruieste. Lipsa de exercitiu in iubire neconditionata face ca noi sa credem ca fericirea celorlalti depinde de noi ori ca fericirea noastra depinde de ceilalti, de comportamentul lor ori de ceea ce primim de la ei. De fapt, felul in care percepem ceea ce primim, fie un cuvint, fie un dar, fie o intilnire de dragoste sau una de orice alta natura tine de capacitatea personala de a fi fericiti cu ceea ce este si a ne dori mai mult fara resentimente. Avem voie sa ne dorim mai mult, dar daca ne exprimam dorintele prin nemultumire, prin reprosuri adresate celor care nu ne cunosc dorintele si nevoile, atunci trebuie sa ne intoarcem privirea spre noi insine. Noi sintem problema si nu aceia ce ne fac daruri, cit de marunte ar fi ele. Cei ce primesc daruri, dar reproseaza pentru ca isi doresc mai mult sau ceva diferit sint nefericiti in mintea lor. Ei trebuie sa lucreze asupra perceptiei proprii si sa aleaga intotdeauna fericirea. Simpla perceptie pozitiva ne face mai fericiti, nu darurile pe care le primim. Ideea ca ne simtim bine si gindul ca ne putem bucura oricum sau oricind sint esentiale pentru noi, fie ca daruim sau primim. Fie ca iubim sau vrem sa fim iubiti. Daca alegem sa fim nemultumiti si iritati, vom fi asa si daca altul ne face scara de aur catre cer! Daca vrem mai mult, asteptam altceva decit ceea ce primim si ne suparam pentru ca primim ceea ce nu este suficient ori destul de bun pentru noi trebuie sa ne punem intrebarea: ”Vreau sa fiu fericit”?. Si daca spunem “da”, atunci putem percepe orice intr-o forma care sa ne sprijine aceasta alegere. Recunostinta ori simpla stare de bine ne pot face mai putin circotasi, mai putin pretentiosi, mai frumosi in gind si-n comportare, mai buni si mai predispusi la acceptarea iubirii, in forma in care este, deja, prezenta!
Si daca nu-i “destul de bun” darul pe care-l primesti?
