Ma uit pe geamul din salon cum ninge. Ninge frumos, calm, sustinut. Si foarte important: toti fulgii de nea cad in jos. Napoleon tot sufla in fereastra si apoi o sterge cu manseta halatului. Dupa ce a repetat gestul de vreo 30 de ori, il intreb calm: “Ce faci, bre?” “Uite, imi imaginez ca vad-nu-vad fulgii”. “???” “Adica atunci cind aburul se intersecteaza cu geamul, devine opac si nu mai vad fulgii. Si-mi place asa, sa-mi modific realitatea”. “Bre! Lasa abureala. Dar de ce, ma rog, sa-ti modifici realitatea? Nu-ti plac fulgii de nea? Tu stii ca pentru mine fulgul de nea e o adevarata stiinta? De-a lungul anilor, bre Napoleoane, am observat ca formele pe care le iau sint de o complexitate fantastica. Si daca nu stiai, afla ca un fulg de zapada se formeaza din combinatia mai multor cristale de gheata. Iar forma pe care o ia un fulg de zapada este infinita, bre, nene. Si mai afla ca structura fulgilor de nea e atit de instabila incit pina sa se lateasca pe pamint un fulg poate lua si citeva zeci, sute de forme. Cu alte cuvinte fulgul de nea se autoasambleaza automat iar unii dintre colegii mei, oameni de stiinta, incearca sa imite comportamentul fulgului de nea in nanotehnologie, bre, nene Napoleoane. Ei doresc sa obtina anumite structuri predeterminate cu ajutorul procesului de autoasamblare spontana a componentelor”. Termin si Napoleon pleaca precipitat din salon. Fug dupa el. “Ce faci bre?”, strig eu pe holul plin de oameni veseli. “Ma duc sa adun fulgi de afara, pentru ca vreau sa fac colectie. Mersi Pandan ca mi-ai deschis mintea!”, zbiara el avintindu-se cu papucii in stratul de nea. A doua zi, ma intreaba Gogu de la cazane: “Ai vazut ce a patit Napoleon? A cazut intr-o depresie naspa”. “De ce?” “Cica i s-a topit colectia si i-au murit toti fulgii”. Saracu…