Regreta cu sens, regreta cu speranta!

Sensul regretului este acela de a indrepta o eroare, un pacat, o greseala. Sa regreti inseamna sa intelegi ca in trecut ai luat drumul strimb, in loc de drumul drept, si calea cetoasa, in loc de cea senina. In regret se gasesc luciditatea si intuitia, recunoasterea propriei participari la existenta, a capacitatii proprii de a decide si a face alegeri in viata. A regreta inseamna a duce un simbure de luminare peste faptele, gindurile si alegerile tale si a indrepta ceea ce a strimbat sensul si semnificatia intimplarilor de viata. Fara a indrepta ceea ce a fost strimb, regretul ramine doar apa de ploaie, turnata peste un munte de pietre. Degeaba regreti, daca nu indrepti, si degeaba te lamentezi, daca nu actionezi. La baza depresiilor umane se afla cirduri intregi de regrete. Depresia este un fel de a locui in trecut, acolo unde totul putea sa fie intr-un fel, dar a iesit pe dos. Iti pare rau si suferi pentru ca n-ai luat-o pe poteca cea plina de plopi, ci pe aceea expusa razelor pirjolitoare ale soarelui. Depresia isi are fundamentul intr-un principiu feminin, pasiv, orientat spre asteptare si prabusire, decit spre actiune si ofensiva. Depresivul este ofensiv in relatia cu sine, dar in el se zbat si se lupta elemente din trecut si bariere iluzorii, care-i apar in fata viitorului. Regretul pozitiv te umple de speranta si de bucurie, cind el apare pentru a indrepta eroarea sau pacatul comis, greseala sau pasivitatea, alegerea suie sau ratiunea descintata. Cel negativ te face sa vorbesti de unul singur prin casa si asta doar fiindca te-ai gasit vinovat. Sa regreti pentru a stabili vinovatul este cu totul altceva decit sa regreti pentru a-ti schimba naravurile. Sa regreti pentru a te ierta pe tine insuti este cu totul altceva decit sa regreti pentru a te acuza. Cind te simti lipsit de resurse interioare, adica de ginduri, motivatii, sperante si asteptari linistite, frumoase, pozitive in esenta lor, descurajarea si regretul se cuibaresc in sinul mintii tale si incep sa te scurme, sa te devasteze. Fie regreti ca te-ai insurat sau te-ai maritat cu X si ai parasit pe Y, fie regreti ca ai plecat sau ai ramas intr-o slujba, ceva regreti si destrabalarea regretelor ajunge pina acolo incit ajungi sa regreti ca respiri sau ca spui un cuvint in locul altui cuvint. Fapta faptuita ramine in trecut si are efecte in prezent. Ea nu mai poate fi schimbata acolo unde s-a produs, ci aici, unde persista efectele ei. Regretul poate exista atit timp cit este insotit de o actiune care te ajuta sa schimbi ceva. Fara actiune, el te trage spre depresie si te incita in a deveni suferind. Mintea ta te face vinovat si tot mintea ta risca sa ajunga judecatorul lumii intregi, daca emotiile negative nu aduc cu ele in traire si apoi in realitate schimbari pozitive. Avem nevoie sa fim atenti la orice moment de cadere nervoasa, la orice regret si la orice stare de suferinta, caci si cu acestea ne obisnuim, si ele ne pot deveni calauzitori prin noaptea sufletelor noastre. Or, in noapte orice drum se vede, daca exista o lumina. Si in noi, orice solutie, orice schimbare apare limpede cind sintem insotiti de sperante, de dorinta de a schimba ceea ce ne face sa ne simtim rau. Regreta cu sens, regreta cu speranta ca poti schimba si tu esti cel ce decide, alege si doreste aceasta schimbare. Regreta cu sens si doar asa poti sa te dezvolti si sa nu mai repeti pacatele din trecut!