Sa nu dramatizam. Pe lumea asta se compromit si legende adevarate, ca aparatul PSD, asa ca trei goluri incasate cit se face o omleta nu inseamna o rusine antologabila. Sigur ca rautati se pot spune. Stuttgart e o echipa la fel de nemteasca precum Klaus Johannis, zugravul ala de trei cladiri, in care fraierii il vedeau pe Carol I. Eu, cind ma gindesc la o echipa germana, ma raportez la Bayernul stralucitorilor Breitner si Rummenigge. Au venit la Craiova, pe la inceputul anilor ’80, si in minutul 8 era 2-0 pentru Bayern. Dar erau alte vremuri si alta croiala de fotbalisti. Dan Petrescu are meritul ca a adunat 8 puncte in Champions League cu strungarii lui si cu un anti-brand. Haideti sa recunoastem ca nici acum, dupa ce ne-am obisnuit cu situatia, nu putem trata Unirea Urziceni ca pe o campioana a României. Si pentru asta, pentru ca s-a invecinat cu imposibilul, Dan Petrescu merita respectat. Dincolo de stima, insa, trebuie sa spunem ca echipa lui nu stirneste nicio emotie. Iar cind pierde, nu sufera nimeni pentru ea. Am crescut cu Steaua si cu Dinamo. Aceste doua consecinte fericite ale unui sistem ticalos provoaca extaz, suferinta, sentimente. Cind cistiga Urziceni, te bucuri rezervat. Cind pierde, uiti dupa 5 secunde, te iei cu altele.