Eram student si sor-mea aia mica avea patru ani, oracaia linga mine si io ma
indopam cu prajiturile ei, explicindu-i, cu botul plin de bezea, ca e caca, se strica la burtica daca maninca prajituri.
Cind am vrut sa ma las de fumat, in facultate, intram la cofetaria Croco si-mi luam doua farfurii de prajituri. Costau cit trei pachete de Carpati de Sfintu’. A trebuit sa ma apuc din nou de fumat, ca intr-o saptamina dadeam faliment (plus ca acum eram cu Elvis pe insula aia).
Dupa ce-am terminat facultatea, am dat in boala cu Finetti. Mincam un borcan de 400 de grame pe stomacul gol, vomitam si apoi terminam al doilea borcan. Umpleti un bazin olimpic cu ciocolata si dati-mi o lingurita! A doua zi, o sa ma gasiti lingind peretii bazinului!
Pina acum, nimeni n-a reusit sa-mi ia dulciurile de sub nas. Nici macar Hercule n-a reusit, s-a intors cu coada intre picioare: „Bre Eurystheus, n-am reusit sa-i fur dulciurile lui Julica, da si tu ceva mai simplu”. „Bine, ma, adu-l pe Cerber incoace si hai sa terminam povestea, ca si-asa ne-am lungit”. Nu stiati, nu? Normal ca nu stiati, au scos-o astia, sa nu-l faca de cacao pe semizeu.
