Stau pe spate pe patul din salon cu motanul Virgil pe piept. Si el sta tot pe spate cu labutele in sus. Il mingii pe burtica si cuget la umbrele date de copacii din curtea stabilimentului in tavan. Si, cum universul este fractal, umbrele imi dezvaluie trecutul, prezentul si viitorul planetei.
In timp ce Virgil toarce ca un leu mic, in capul meu apare o cifra care se ia la intrecere cu grupa de neuroni de serviciu in creier in aceasta dimineata. 2012. Anul 2012. Toata lumea, de la sanatosi la nesanatosi, toti vorbesc de 2012. Cica a aparut si un film care descrie anul 2012 in mod apocaliptic. Si nu pot sa nu rid isteric de Virgil. E cit pe ce sa cada. Sanatosii la cap spun ca din cauza pacatelor Apocalipsa va matura Pamintul. Nesanatosii la cap spun ca adevaratul sens al cuvintului „pacat” in greaca veche inseamna „a rata esentialul”. Esentialul vietii, cred. In privinta cuvintului „apocalipsa”, tot in greaca nu inseamna vreun dezastru ceva, ci „schimbare”.
Deci, spre deosebire de cei cu scaun la cap, pentru nebuni 2012 ar fi ceva de genu’: pentru ca am ratat esentialul trebuie sa vina schimbarea. Pai in stabiliment schimbarea a venit deja: mincare mai putina, apa si curentul s-au rationalizat – cica nu mai are spitalu’ bani.
De fapt, aud in treacat pe la radio cind il vizitez pe Gogu de la cazane cu Virgil in zgarda, ca cica nu prea mai sint bani nici de pensii, nici de nimic si ca in America sint cartiere de blocuri intregi goale, evacuate de banci. Pai, nu mai inteleg nimic. Lasind saltul cuantic din suflet la o parte si judecind asa, ca unu’ sanatos, ma intreb ca nebunia cu toata criza de pe suprafata Pamintului, criza care – ascultati ce va zic – va veni in valuri tot mai mari, pregateste terenul pentru Marele Final din 2012? Pai daca e asa, inseamna ca Apocalipsa e adusa de banci? Si bancile mai exista? Cum vine asta? Ce va fi totusi in 2012? Nebunii vor deveni sanatosi si invers? E clar ca va fi o mare schimbare. Si cum un mare intelept se intreba, ma intreb si eu: „Intotdeauna inaintea unei mari schimbari exista un moment de gratie, ce permite crearea unei viziuni despre schimbare.
Cum vrem sa fie viitorul nostru? Cum vreau eu sa arate viata mea, cum vrei tu sa arate viata ta?” Pai cum, „cum”?. Cu dixtractie la maaaaxiiiimmm. Nu zau…!?