Lucruri prin care trecutul ne insoteste!

In casa oricarui om, ca si intr-un birou sau la locul de munca se gasesc lucruri inutile. Pixuri fara pasta, suruburi indoite, cuie rasucite, carti despre scule si unelte pe care nu le citeste nimeni, bucati de lemn, vase ciobite, linguri ruginite sau cine stie ce alte obiecte si ustensile se aduna si convietuiesc alaturi de noi. De cite ori incercam sa facem curatenie
printre acestea, mai gasim ceva ce pare demn sa ramina, inca, in existenta noastra, prin sertare sau prin dulapuri, chit ca n-am folosit lucrurile cu pricina de ani intregi. Tendinta de a stringe lucruri devine reprezentarea sufleteasca a atasamentului de trecut. Trecutul ne domina atunci cind nu reusim sa aruncam sau sa daruim lucrurile inutile, cind preferam sa ne inconjuram de ele si chiar sa ne sufocam
printre ele. Noi reprezentam psihologic atasamentul fata de trecut si prin aceasta incapacitate de a renunta la lucrurile care s-au strins prin sertare, dulapuri, debarale, magazii, portbagaje, locuinte sau gradini. Inghesuiala care se creeaza in perimetrul de viata al lucrurilor „nemiscate” apare ca imagine a unei aglomeratii interioare, psihice si chiar ca un tablou al dezordinii existentei noastre. „Ce-i sus este si jos si ce-i inauntru este si in afara”, zicea Hermes Trismegistul. Si, daca balariile ne bintuie prin interior, iar trecutul se afla in prezent, sub forma inghesuielii si a dezordinii reprezentata de lucrurile vechi, vom constata ca si existenta pare la fel de inghesuita si de dezordonata. Unde este multa harababura exterioara este si o stare de confuzie in existenta. Cum si excesul de ordine devine un suris candid si intransigent al nevoii launtrice de perfectiune, la fel de bolnavicioasa ca si excesul de mizerie. Si aceasta pentru ca perfectiunea nu este un atribut al umanului. Cit de echilibrati sau dezechilibrati sintem in sufletul nostru sau in felul in care ne aranjam si ne traim viata? Iata o intrebare cu raspuns tacut si evident in realitatea imediata. Este de ajuns doar sa rotim privirea printre
lucruri, sa deschidem un sertar ori sa ne privim locuinta, masina, gradina, livada sau orice alte peisaje in care traim pentru a intelege ca ele sint aspecte ale sufletului si ale existentei personale. Convietuim cu lucrurile la fel de emotional si emotionant pe cit convietuim cu oamenii si, adesea, ajungem sa ne despartim de ele mai greu decit ne despartim de fiintele iubite. Lucrurile incarcate cu semnificatie romantica, sentimentala sau cele adunate doar asa, de dragul credintei ca ele ne vor mai folosi la ceva compun istoria noastra emotionala, care inseamna ceva ce a trecut. Emotiile din trecut ocupa spatiul intim al prezentului si asa noi nu mai avem loc pentru prezent, nici pentru mult viitor. A ne descotorosi de lucrurile inutile, de cele ciobite, de pungi, de fiare, de mici obiecte „emotionale” poate deveni o actiune terapeutica extrem de eficienta si capabila sa provoace schimbari importante in existenta noastra. Inconstientul primeste vibratia „curateniei”, semnalul stergerii unor emotii care ne tin agatati de trecut si, prin aceasta, ne bruiaza capacitatea de a trai in prezent. A fi liber in raport cu obiectele, dar si cu emotiile trecutului inseamna a fi detasat si de
lucruri, dar si de emotiile care au fost traite de mult. Scapind de vechituri, mintea se decongestioneaza, gindurile se limpezesc, existenta devine mai placuta. Caci se spune: „Trecutul tau este prezentul tau, iar prezentul tau este viitorul tau”.