Noi, aici, la salon, facem lucrurile putin altfel decit le face lumea de afara. Nu ne putem raporta la ratiunea dictata de logica generala care conduce lumea neinternata la nebuni. De exemplu, noua nu ne pasa cine conduce destinele natiunii, dar ne pasa ce ne-ar putea aduce, anul asta, Mos Craciun.
Am facut o sedinta recent si am ajuns la concluzia ca ne-am cam saturat sa fim considerati nebuni si ca trebuie sa ne argumenteze si noua cineva de ce sintem vazuti atit de speciali de cei care ne privesc din afara, de dupa ziduri si zabrele si rid de noi. Am decis: Mosul, oricare ar fi el, nu trebuie sa ne aduca niciun cadou material, ca ne plictisim repede, mai degraba ne-ar explica de ce oamenii normali ne considera pe noi, nebunii, nebuni. Apropo de cadouri, lui Pandan i-a adus Mosul, anul trecut, un avion. Lui Pandan ii plac experimentele tragice. Asa ca, dupa ce a primit avionul, a vrut sa verifice daca functioneaza principiile mecanizii cuantice. Una dintre miile de posibilitati enuntate de el era ca avionul de jucarie ar putea sa zboare influentat de puterea gindului. Si a aruncat bucata de plastic de pe acoperisul salonului strigind: “Zboaraaa!”. Si a zburat, pina a atins pamintul. Noi am incercat sa-l convingem pe Pandan ca avionul nu a zburat, ci s-a strivit de sol, atras de gravitatie. El ne-a spus: “Ba, a zburat, e sus, dar voi suferiti un miraj optic”. Asa ca Mosul n-are de ce sa umfle bugetul ca sa dea bani pe jucarii pe care noi le stricam. Mai bine, sa ne spuna cum stau lucrurile cu mirajul optic. Am auzit ca asa au ajuns oamenii neinternati sa ne vada pe noi atit de diferiti. Si am mai auzit ca mirajul optic este un fenomen produs prin refractia treptata a luminii in straturi de aer cu densitati diferite, datorita caruia apar la orizont imagini rasturnate. Cu noi.