Asteptata de multi cu sufletul la gura, confruntarea directa dintre finalistii prezidentiali i-a lasat pe români macinati de aceeasi vesnica intrebare: “eu cu cine votez?”. De fapt, singura infruntare face to face a turului II nu s-a ridicat mai sus de nivelul obisnuitului circ politic dimbovitean.
In spatele tuturor patimilor politice s-a putut constata de oricine ca nici unul dintre finalisti nu s-a incadrat in prototipul functiei prezidentiale. Dimpotriva, amindoi au pedalat pe acelasi populism aducator de mai multe sau mai putine voturi, dupa caz si partid, in care esueaza politicienii români ajunsi in fata urnelor.
Ploaie de locuri de munca a revarsat Mircea Geoana in urechile telespectatorilor – desi presedintele României nu poate da nici macar o butelie, decit daca o plateste din propriul buzunar. In contrapartida Basescu a plins de mila micilor intreprinzatori si femeilor din mediul rural – cea mai dezavantajata categorie sociala din punctul lui de vedere. In afara potopului de promisiuni aiurea aruncat de ambii combatanti si de bla-bla-urile electorale de rigoare, Basescu si Geoana nu au reusit sa schiteze vreo viziune rezonabila de iesire din criza si de intrare a României in normalul mult clamat.
In schimb, ca doi dimboviteni get-beget, cei doi s-au atacat reciproc pe tot felul de subiecte mult gustate in general de public, dar complet paralele cu tot ce ne arde astazi pe toti la buzunar, sanatate, educatie, protectie sociala etc.
Astfel, cei doi s-au duelat in moguli, vizite secrete si in corupti. Drept urmare, desi au inceput prin a promite piine la toata lumea, Basescu si Geoana au sfirsit prin a oferi doar un banal circ politic.