Ieri pe la prinz ne-a adunat pe toti asistenta sefa in salonul principal. Si ne-a zis: “In citeva zile vom primi o vizita istorica de la o civilizatie extraterestra. V-am chemat ca sa ne consultam si sa-mi spuneti voi cum credeti ca ar trebui sa-i primim si ce le-am putea arata de aici de pe pamint ca sa-i impresionam?”. “Cu piine si sare”, se aude din fundu’ salii. “Cu piine si sare”, se aude din nou. Era ecoul. “E o idee”, spune asistenta-sefa. “Dar daca sarea are asupra lor efectul pe care criptonita il avea asupra lui Superman?”, se aude din nou, de data asta din partea ocupata de agitati in salon?”. “Cu tuica si cirnati. De Plescoi”, mai zice unul. Si tot asa, multe pareri. Prea multe. Si pentru ca avem de unde alege, renuntam, sint prea multe variabile si prea multe pericole care ii pindensc pe vizitatorii nostri. Se stie, cind ai prea multe optiuni, ajungi nefericit. Si noi nu vrem asta. Trecem subit la punctul doi de pe ordinea de zi: “Cu ce ne mindrim in fata extraterestrilor, ce le aratam ca sa-i lasam cu gura cascata?”. “Piramidele”, zice un agitat. “Pai, p’astea ei le-au facut”, spune altcineva. “In plus, tot ce se afla in afara României este facut de extraterestri, ce nu stiti”, mai adauga acelasi altcineva. Stau. Gindesc. Mai stau un pic si gindesc: “Mda, asta cam asa e”. Apoi, imi vine o idee. Spun: “Hai sa-i ducem la IML. Le aratam borcanul lui Terente si ridem pe seama lor, ca ei, stiti, sint modesti rau. Ca “japonejii, ca chinejii”, ma rog… Mai greu o sa fie sa le raspundem stiintific cind or sa ne intrebe ce dracului e in recipientul ala. Cred ca o sa le spunem ca acolo sta conservata coloana vertebrala a omenirii…