Ziarul nostru are o rubrica misto rau, in care sint prezentate, in oglinda, fotografii ale unor persoane publice. La maturitate sau, mai potrivit spus, la celebritate si in copilarie. Si titlul e reusit. “Pusca si cureaua lata”. Dar eu as fi botezat-o “Cum aratau jigodiile cind erau mici”. Daca m-as apuca sa fac o lista cu napircile pe care as dori sa le vad acolo incepind de miine, as termina articolul in 10 secunde si ar fi loc si de continuare. Urmarind zilnic si cu mare curiozitate rubrica, ma enervez. Ce fete curate aveau, cind erau gradinitari sau elevi de clasa intii, schimonositii de mai tirziu. Iti vine sa urli “ba sau fa, nu puteai tu sa ramii mic/mica?”. Intrebati fiind ce prostioare comiteau pe vremea cind le aterizau mucii in grisul cu lapte, toti isi pasteleaza primii ani ai vietii cu povestioare precum “am fost sa fur cirese”, “am cazut in nas din leagan”. Vazind la ce nemernicii se preteaza ei/ele azi, cred mai degraba ca recitau instructivele si emotionantele versuri “bunica, vrind sa ne faca o surpriza, a bagat doua degete in priza”. Daca elimini dezvoltarea stiuta a protagonistilor si te limitezi la a privi acele poze, te intrebi cum a fost posibil ca lumea asta sa fie otravita de politicieni, patroni, arbitri de fotbal, cintarete, ziaristi. Ce scurt e drumul dintre candoare si ticalosie!