AcasăOldLa balamuc, monser!

La balamuc, monser!

Dupa o perioada de acalmie, conflictul cu atentatorul cu cerneala a reizbucnit cu si mai mare violenta. E un razboi psihologic total, la capatul caruia asociatia de locatari va fi o ruina fumeginda. Inclin sa cred ca batalia finala se va da pe culoarele Spitalului 9, unde, in fruntea unei coalitii internationale, il voi zdrobi definitiv pe acest dement si-l voi exila pe o insula izolata, unde il voi otravi lent cu sapun, sampon si gel de dus.
Pina acolo, trebuie sa fac fata razboiului biletelelor. Mi le pune in usa dimineata, cind dorm. Reproduc citeva: „Nu mai tropai incaltat prin casa nesimtitule”, „Dusul se face la ore normale nu la 11 noaptea oamenii dorm atunci”, „Nu mai zbiera ca un animal la meciuri
animalule”. Apoi, am gasit in usa un plic adresat „asa-zisului «ziarist»” – adica mie. Mi s-a parut un salt calitativ important, de la biletele la ditai plicul. L-am tinut in dreptul becului si am fost usor dezamagit pentru ca nu parea sa contina antrax. Ce am vazut la lumina becului: inauntru erau citeva coli ministeriale scrise la calculator si scoase la imprimanta – probabil, muncise o zi intreaga pentru asta si, la final, cred ca fusese foarte multumit de el. In razboi insa, prietene, nu exista reguli, personal n-am semnat Conventia de la Geneva si nu am nici un fel de mila: i l-am pus in usa nedeschis. Muncise pe brinci si eu nici macar nu l-am deschis! Un act de un cinism incalificabil, i-a provocat o criza de isterie devastatoare. Am stiut ca l-a gasit cind nevasta-sa a urlat sfisietor prin perete: „Citeste in mortii maaa-tiiiiii!”. La 2 noaptea, i l-am pus iar in usa. Din nou, am auzit cind l-au gasit: „Aaaaaaaaa!”.
Apoi, l-am gasit in cutia postala, primisem corespondenta. I l-am pus in cutie, a doua zi l-am gasit din nou la mine. Am renuntat sa-l mai plimb, i-am scos un capat afara si l-am lasat asa, sa vada ca e acolo si ca nu l-am deschis. In cele din urma, plicul a disparut. Dupa care, biletelele au incetat, la fel de brusc precum aparusera.
Geamul de la bucatarie e mizgalit cu ulei pe dinafara. Nu-l pot sterge pentru ca ma pindeste cu sticla de ulei. Dau drumul la dus, sperind sa-l atrag in baie si sa-mi pot sterge geamul de la bucatarie. Probabil ca si-au impartit sarcinile si cineva a ramas de paza – cind deschid geamul, o ploaie de ulei loveste pervazul. Inchid geamul; prin pata de ulei, santierul de pe strada Dristorului se vede usor deformat. Citiva muncitori toarna beton peste niste gropi.
Dumnezeule, cit de simplu era! Sint inginer constructor! O dau
dracului de ziaristica, miine aplic pentru un post de santierist.
De scris in CV: „Experienta in turnat betoane. Disponibilitate de a lucra peste program, chiar si noaptea”.

author avatar
Ziarul National
Aceasta sectiune stabileste termenii legali si conditiile in care puteti utiliza site-ul
56 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger