Doua rate pe gunoi, adica „ProSport ” si „Gazeta Sporturilor”, adica falitii cerebelului, adica numaratorii de cornere, adica Vochin si alti ospatari ai ofsaidului s-au apucat sa latre despre sanatatea sotiei lui Cornel Dinu. Sanchi, baietasii de hent, fault, lovitura libera erau ingrijorati de soarta doamnei Dinu! Cartonas galben, viteilor! In primul rind ca Silvioara, cum o alinta Procuroru’, e mai tare ca toti papagalii carora le miroase pixul a jambiere. In al doilea rind, toata grija fata de familia Dinu e o vrajeala imputita, aruncata de niste jigodii de la Dinamo, si intinsa ca marmelada rinceda pe chifla uscata, de catre ticalosii sau naivii hirtiei. Pina la urma, tot boi se cheama! Ideea e urmatoarea: lui Dinu nu-i mai arde de fotbal, asa ca ar fi bine sa vina la Dinamo un om bun si de ales caracter. I se spune nea Ando. Asa il alinta fotbalagiii cu care discuta despre problemele lor personale — mimind interesul, preocuparea — si ziaricii fripturisti. N-am scris spagari. „Nea Ando” le da doua mese pe an, se hlizeste cu ei si prostovanii sint multumiti ca au cunoscut un om atit de transparent. Ca sa pricepeti ce minunat e nea Ando, o sa va povestesc ce-a facut la Timisoara, in urma cu doua saptamini. A aparut cu o seara, de fapt cu o noapte, inaintea jocului, la ora 12, si a strins citeva tentative de fotbalisti in jurul lui. Ii proteja ca o closca, ma, ce dracu’! Dinamo a inceput cu „nea Ando”! Vroia sa arate ca ii pasa, dar, in realitate, baga un cui ruginit intr-o infectie. Hai, „nea Ando”, grijuliule, prietenosule, intoarce-te sa salvezi Dinamo! Ce moravuri, ce popor!
P.S. „Nea Ando”, afla ca Dinu m-a pus sa bag articolul asta! Nu conteaza ca n-am vorbit cu el de la mijlocul lui noiembrie, fiindca sintem zgiriati unul cu altul!