O zi ca oricare alta, dupa ce am terminat de sapat santu’, baietii se odihneau putin, care pe unde a prins un loc mai linistit. Nea Gogu s-a aruncat pe spate in roaba si sforaia de mama focului. Mitica si-a intins haina pe iarba, la umbra unui copac, si statea asa, intr-o rina, cu ochii dupa gagici. Maistru’ Dumitru, sprijinit in tirnacop, tragea dintr-o tigara ultimele fumuri. Doar Dorel mai arunca ici, colo cite o lopata de pamint.
Cum stateam noi asa lesinati de caldura ce zice Nea Dumitru, in timp ce stingea tigara cu piciorul:
– Ba Titele, nu te duci tu sa iei de la butic una mica? Ceva sa ne dregem si noi sufletele astea obosite?
– Ma duc, bre, cum sa nu ma duc, da’ ce iau?
– Pai, un vin, ceva…
– Da, chiar asa, ar merge un vin, zice Mitica, stergindu-se pe frunte de sudoare.
– Pai hai, scoate banu’ Mitica, ce crezi ca e pe moca la butic?
– Lasa, ma, ca dau eu azi, si dati voi miine, raspunde maistru’.
– Gata nea Dumitre, hai ca am plecat.
Intru in magazin, arunc un ochi pe raft si iau sticlele la rind, ieri am baut Babanu, alaltaieri niste Busuioaca, trebuie sa mai schimbam meniu’, ca ni se apleaca. Si, cum gindeam eu asa, dau cu ochii pe ultimu’ raft de o sticla noua, d’aia la doi litri de plastic, PET cum ii zic astia la televizor. Scria pe ea Donperinion. Am belit ochii si am intrebat:
– Ce e cu aia tanti?
– Sampanie, ce dreacu sa fie!
– Stiu ce e, bre, am auzit si io de Donperinion, da’ de cind vinde astia la Pet?
– Pai, cica, criza asta le-a venit de hac, nu se mai vinde la bogatani ca pe vremuri, acum o gasesti pe toate drumurile la bidon d’asta de plastic!
– Ia da, bre, una!
– 50 Ron
– Ziceai ca nu e pentru bogatani?
