Cum vad ca toamna asta vrea sa ne convinga neaparat ca e primavara, ma conving si eu ca sint sanatos la cap stind pe bancuta din curticica stabilimentului. Stau cu fata in sus, sa ma bronzez, si cu miinile in jos, scarpinindu-l pe motanul Virgil pe burtica. Si ma gindesc la domn’ general. Dupa ce a fost omul din umbra tarii vreo 20 de ani, acu’ a ajuns la nebuni saracul. I-au confiscat toata averea taman cind ii facea cadou un pinguin nepotelului sau de 5 anisori. Pinguin distrus de politisti… Si, pe fondul acestor ginduri ce-mi treiera emotii de compasiune prin minte, hop, apare si domn’ general pe bancuta, linga mine. „Cum e? V-ati obisnuit aici?”, intreb. „Cam tari furculitele si tacimurile de aici, in schimb piinea imi aminteste de padurea de pini prin care mergeam in poza de pe biroul care, atunci cind nu e lat, e canapea”, imi raspunde cu o voce sigura. „Chiar e dus”, gindesc. Dar insist. „Povestiti-mi o poveste…”, il iau la sentiment. „Da, da o poveste… Se facea ca era o tara frumoasa care a avut un cirmaci, omorit de un alt cirmaci cu ajutorul strainilor”. „Care straini?”, intreb. „Si pinguinul ce zicea?”, raspunde domn’ general. Sint nauc. „Iar strainii s-au infiltrat peste tot. In economie, in guvern si au cumparat tot de aici”. „Care straini?”, insist eu. „Si pinguinul ce zicea?”, repeta el enervant. „Dar, strainii de la noi sint tot români dar straini in inima. Ei se supun strainilor din strainatate, care la rindul lor se supun strainilor instrainati de tot dar nu vinduti. Cei care cumpara sint adevaratii straini care distrug tot”. „Nene generale, cine sint bre strainii astia?”. Imi raspunde imperturbabil cu o privire rece: „Si pinguinul ce zicea?” Chiar asa! „Si pinguinul ce zicea?”, ma intreb cu voce tare. „Bun e vinu’ ghiurghiuliu, sam-da-dam, da-dam, pinguinu-i nasparliu, sam-diri-di-ram”.