Star incontestabil al localelor din 2008, Oprescu a festelit iremediabil stindardul candidatului independent cind a candidat la prezidentiale. Iarna nu-i ca vara si primaria nu-i ca presedintia i-ar fi putut spune Traian Basescu, daca Sorin Oprescu n-ar fi fost ocupat inca de la inceputul campaniei sale cu lingusirea (adversarului) Crin Antonescu.
O vara intreaga s-a ifosit Sorin Oprescu in fata camerelor TV, cochetind cu inscrierea sa in cursa electorala. Senzatia lasata era ca ar fi mult prea bun si prea tare pentru prezidentialele cotroceniene si nu stie daca sa se coboare pina la banalul gest de a candida. “Daca particip, cistig sigur” – sugera Sorin Oprescu, din preainaltul in care se autopropulsase deasupra intregii mizerii politice dimbovitene.
*Start ratat*
Dupa atita ingimfare si calcule prost facute, atit de el cit si de sfatuitorii sai, Oprescu a aterizat in cursa propriu-zisa exact ca musca-n lapte. Adica in momentul in care toata lumea avea ochii atintiti catre Parlament si Basescu, cei doi “facatori” de premieri, dupa cum zice Constitutia.
Acestea fiind conditiile, inscrierea candidatului Oprescu a produs o vilva identica fisului scos de un balon de sapun spart.
*O campanie penibila*
Un inceput prost are de obicei un sfirsit si mai prost – spune Murphy. Regula se aplica perfect campaniei lui Sorin Oprescu si rezultatului obtinut de acesta in primul tur. Dar sa le luam pe rind. Fara false menajamente trebuie spus pe loc ca independentul cu atit de mari asteptari a avut o campanie proasta. Amintiri din copilarie – text si foto (cam penibil sa arati lumii cit de dragalas erai in spilhozen in timp ce tu vrei sa-ti pui deplina maturitate in slujba tarii), glumite de maidan asezonate cu discursuri demagogice, stereotipuri verbale (gen – candidatul anti-sistem, copita politicului) – doar asta au putut produce Oprescu&Co, in demersul de seducere a votantilor. Posesor fara drept de apel al locului I cu cununita in opinia lui, Sorin Oprescu a acuzat tot timpul institutele de sondare a opiniei publice ca-l dau cu o cota mult mai mica decit cea reala. Explicatia lui pentru cota de sapte-opt procente la care a fost ancorat de-a lungul campaniei a fost ca el nu da “4.000 de euro pe punct” doar pentru a i se recunoaste adevaratele merite. Finalul crunt – Sorin Oprescu 3,18% – demonstreaza ca actualul primar al Bucurestiului ar putea macar sa dea cite-o masa institutelor de sondare, drept multumire pentru cele patru-cinci procente constant daruite in plus, pe gratis, in campanie. Pe linga imensa-i vanitate care l-a pierdut, la esecul doctorului a contribuit si gasca de lingai de care s-a inconjurat si in care a crezut orbeste. Cu orgoliul retusat de nefericita experienta prezidentiala, Sorin Oprescu nu mai poate decit sa se intoarca la Primaria de dota unde, daca vrea sa-si resapeze cit de cit imaginea, chiar trebuie sa puna serios osul la treaba.
