Vad o stire la TV. Una interesanta. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cind nu inteleg o stire de la TV, mi se pare interesanta. Asa sint eu, curios. Iar la TV, ca tot ne-au facut administratorii salonului program de vizionare, vad multe, multe stiri interesante. Apoi le disec, le intorc pe o parte si pe alta si termin prin a vedea lucrurile si mai albe decit sint, dar nu din cauza raspunsurilor pe care le nascocesc, ci din cauza peretilor capitonati. Cele mai misto stiri sint alea economice. Iar daca la TV apare si unul, Isarescu, show-ul e total. Ridem cu pofta toti cei din salon, omu’ are haz. Daca n-ar fi tras in costum de guvernator nici n-ai zice ca e vistiernicu’ tarii. Ce sa mai, omu’ ar putea sa faca stand-up comedy. E bun, le stie si vorbeste singur. Si mult. Stiti bancu’ ala cu “mai incet cu criza pe scari”, sigur il stiti. Ei, el l-a inventat. Da’ p’aia cu criza ne va afecta “asa si asa”? Da’ p’aia cu “infuzia de optimism” o stiti? Noi, aici, la salon, am si aplicat infuzia asta. Se face cu ceai de musetel – doua linguritze nici prea prea, nici foarte foarte. N-a dat rezultate prea multe. Apoi am incercat cu o perfuzie si totul a inceput sa prinda contur. Adica, optimismul. Ridem de atunci de orice stire economica, ca doar noi facem criza, nu ea pe noi. Dupa care vine asistenta-sefa cu gorilele alea in halate albe si ne baga, un pic, la calmare. Sa nu uit, insa, ca m-a luat valu’ de optimism. Am vazut totusi o stire la care n-am ris. Ca mi s-a parut ca e ceva de sanatate si, stiti, eu la capitolul asta sint cam sensibil. Zice unu’ din guvern ca ministrii stau de foarte multa vreme cu bugetul pe masa la Palatu’ Victoria. Si s-ar mai putea sa mai stea ceva vreme. Asta nu-i de ris, dom’le, chiar nu e. Cica e de rau sa stea cu bugetu’ pe masa. Sa nu cumva sa raceasca.