*Premiera cinematografica*
“Cenusa si singe” (“Cendres et sang”, România-Franta, 2009)
Scenariul si regia: Fanny Ardant
Imaginea: Gerard de Battista
Distributia: Ronit Elkabetz, Olga Tudorache, Ion Besoiu, Tudor Aaron Istodor, Razvan Vasilescu, Marc Ruchmann, Claire Bouanich, Zoltan Octavian Butuc, Andrei Aradits, Vincent Grimaud, Madalina Constantin, Andrei Finti, Vlad Radescu, Abraham Belaga, Toma Cuzin
“Istoria violentei este scrisa intr-o cicatrice. Violenta nu este doar o chestiune fizica. Tot ce cistigam sau pierdem este, adesea, rezultatul violentei, o violenta la care sintem supusi. Spunind aceasta poveste, am dorit sa vorbesc despre urmele ce pot fi lasate de violenta, despre terorizarea altora, despre umilire. (…) Imi place sa mi se spuna povesti, deci cred ca urmatorul scenariu va fi cu siguranta rezultatul unei povesti pe care o aflu. Nu ma uit la televizor, nu citesc ziarele, asa ca noutatile ajung la mine mereu prin intermediul altcuiva.” – Fanny Ardant
Asa cum singura spune, nu se uita la televizor si nu citeste ziare. Se pare, insa, ca Fanny Ardant nu citeste nici carti care ar putea s-o ajute sa cunoasca si sa inteleaga traditiile popoarelor despre care intentioneaza sa scrie scenarii. Stilul urechist domina intregul film “Cenusa si singe” dar, pentru cinefilul român, efectul e de-a dreptul aiuritor. Daca mai adaugam retetei incilceala de personaje si intimplari, haloimasul e total. Avem o femeie despre care se presupune ca e de origine româna, Judith (israelianca Ronit Elkabetz, un fel de Irene Papas rapusa de patetism), care are trei copii: Mira (Claire Bouanich), Ismael (Marc Ruchmann) si Pashko (Abraham Belaga). Nu ma intrebati de ce au numele astea, desi sint români! Interesant e ca, desi baietii ei au peste 20 de ani, Judith e tinara si sexy. Mesajul subliminal: daca vine din România, inseamna ca e vampiroaica si nu imbatrineste niciodata! Pe scurt, femeia si cei trei copii care traiesc in Franta sint invitati la o nunta si se intorc in tinutul natal, aflat in apropierea orasului Sfintu Gheorghe. La sosire, sint intimpinati de trei indivizi despre care am crezut, mai intii, ca sint securisti, apoi au inceput sa semene a mafioti si, pina la urma, am aflat ca sint rubedeniile lui Judith: unchiul Anton (Andrei Finti), varul Louppos (Tudor Aaron Istodor) si un personaj pe care am uitat cum il cheama (Razvan Vasilescu). Acasa, alaiul este asteptat de mama familiei, Venera (Olga Tudorache) asezata pe un scaun, in mijlocul curtii. Dintr-una intr-alta, aflam ca, de multa vreme, exista o dusmanie pe viata si pe moarte intre cele trei familii cu nume neaose românesti: Drin, Pogrades si Sikias. Pentru ca românii sint neam de criminali – in conceptia regizoarei Ardant – se omoara intre ei, iar cei care n-au dat coltul, deocamdata, poarta stigmate elocvente: Louppos are o taietura pe git, fetita lui Judith e surda, iar una dintre verisoarele ei are piciorul prins in fiare, ca Forest Gump. Desigur, si vizita pe meleagurile natale se lasa cu morti si raniti. Mai mult decit atit, apare din neant un logodnic (Zoltan Octavian Butuc) care ii restituie lui Judith verigheta, iar acesta o inghite. Filmul a fost prezentat la Cannes, in afara concursului, si a primit elogii din partea criticilor: “O poveste despre ura si secrete” (Liberation); “Atmosfera fascinanta, actori care sint adevarate revelatii” (Paris Match). Pentru cinefilul strain, “Cenusa si singe” reprezinta o incursiune in traditiile unui popor exotic. Pentru cinefilul român e doar o aiureala datatoare de dureri de cap.