Adevarul este ca ne-am cam saturat de criza asta care pare sa nu se mai termine. Si, dupa ce ca economia mondiala este tinuta in viata artificial de guvernele lumii (cu mici exceptii), in România nu numai ca nu are cine sa aiba grija de situatia deplorabila a economiei dar, asa cum e, mai este si sabotata de clasa politica prin crize politice. Iar daca in Occident criza se va termina intr-un fel sau altul, la noi risca nu numai sa nu se incheie, ci chiar sa ia amploare.
*Reluarea reluarii*
Teoretic, iesirea din criza ar trebui sa insemne reluarea creditarii si, de aici, reluarea productiei si reluarea consumului. Asadar, reluarea creditarii este vitala. Sa vedem ce spun bancherii. “In ceea ce priveste mediul de afaceri, posibila reluare a creditarii va lua minimum 6-10 luni. Reducerea dobinzilor la credite ar putea avea loc in 6-10 luni, dar dobinzile vor ramine cu 40-60% mai mari decit la competitorii din tarile dezvoltate ale UE. In plus, blocajele financiare vor fi in crestere pe fondul lipsei de finantare din partea statului”, spune Lucretia Paunescu, sef de serviciu in cadrul Directiei de supraveghere din BNR. Cu alte cuvinte, reluarea creditarii economiei se va face in cel mult 10 luni, dar dobinzile vor ramine ridicate. Problema e ca peste 10 luni situatia va fi si mai dezastruoasa si e posibil ca bancile sa nu mai aiba ce credita. In plus, reprezentantul BNR recunoaste ca dobinzile vor fi in continuare foarte mari la bancile comerciale românesti. Adica si asa firmele sint sarace, de ce nu le-am da in cap si cu o dabinda pe masura? E mai clar ca niciodata ca in continuare bancile nu vor sa-si asume riscuri punind si mai multe paie pe focul crizei cu lacomia lor. Si daca mai adaugam si impotenta statului in fata crizei, tabloul viitorului economic al României este complet. Gol…
*Bancherii nu aud si nu vad*
Lucretia Paunescu a mai aratat ca exista o oarecare nemultumire din cauza lentoarei cu care bancile locale raspund cererilor de credite – intre 1-6 luni si faptul ca birocratia frineaza mult din ritmul de atragere a fondurilor europene. „Inghetarea pietei creditului a dus si la frinarea pina aproape de stopare a investitiilor, iar pe piata muncii vom mai asista la o crestere a numarului de someri in urmatoarele 8-10 luni”, a explicat Paunescu.
Asadar, avem un cerc vicios perfect in care verbul „a ingheta” este suveran. Inghetarea creditelor a inghetat investitiile iar piata muncii – inghetata si ea – este pe cale sa se „evapore” prin cresterea numarului de someri. Drept urmare, productia se depreciaza in permanenta, companiile fiind nevoite sa se inchida sau sa renunte la o parte din activitate si angajati, din cauza conditiilor restrictive pentru creditare, impuse de banci. Nu in ultimul rind, problemele cu forta de munca si cele de capital se combina, rezultind intr-o productie mai scazuta. Si, din toate aceste motive, consumul – motorul cresterii economice – se prabuseste si el.
