Mica „saminta” numita credinta!

Sugestia nu are nici un fel de putere si nu genereaza efectele asteptate de catre noi atunci cind cuvintele pe care le rostim sau gindurile noastre nu sint in armonie. Cuvintele armonioase si gindurile armonioase provin din credinta noastra in faptul ca ceea ce gindim sau rostim este in intregime real. Esecul se iveste in calea oricui rosteste cuvinte „sunatoare din coada” sau ginduri contradictorii. Indoiala sau teama ca un lucru este, poate fi sau se prezinta altfel decit rostim face din sugestia pozitiva doar un fel in care ne amagim pe noi insine. De aceea este extrem de important sa stim ca sugestia are putere deplina atunci cind ceea ce gindim si rostim credem ca este adevarat sau real, cind nu avem nici o indoiala si nici un fel de teama. Daca o sugestie pozitiva, de tipul „sint competent si oamenii din jur ma apreciaza”, este urmat de gindul „colegul x imi face numai sicane si din cauza lui nu pot avansa” sugestia pozitiva este anulata de gindul ce i-a urmat. Nu este posibil sa avem credinta si sa ne indoim, in acelasi timp. Nu este posibil nici sa avem credinta si teama in acelasi timp. Teama insasi reprezinta credinta in faptul ca ceea ce ne dorim nu se va intimpla. Iar indoiala si teama devin – de asemenea – sugestii pe care le imprimam in inconstient si care ne determina ulterior experientele vietii. „Daca ati avea credinta cit un bob de mustar ati putea muta si muntii din loc”, ne spunea Iisus. Sa observam expresia „credinta cit un bob de mustar”! Cit de marunta, cit de mica ar putea fi credinta noastra, ea devine o saminta extrem de puternica si capabila sa mute un munte din loc. Dar, daca nu izbutim sa plantam in inconstint saminta acestei credinte, bobul de mustar se ofileste sub puterea credintei in rau, in puterea esecului, a saraciei, a bolii si a suferintei. Credinta nu inseamna doar a crede in bine, in reusita, in frumusete si-n tot ce ne place noua in viata. Noi avem credinta si atunci cind ne indoim de puterea noastra de a ne crea experientele. Avem credinta atunci cind ne vedem in sinea noastra slabi si neputinciosi. Credem in puterea suferintei atunci cind ne gindim la ea si credem in toate incapacitatile proprii sau ale altora de cite ori le observam.
Puterea de a crede lucreaza necontenit in experientele vietii si, fie ca ii dam crezare binelui sau raului, aceea plantam.
Confruntarea cu sugestiile impregnate de noi inconstientului in trecut devine o dificultate reala pentru oricine decide intr-o zi sa creada mai mult in puterea binelui decit in aceea a raului. Decizia de a ne schimba perceptiile si a ne autosugestiona pozitiv poate atrage din inconstient umbrele pe care le-am plantat acolo in timp, iar confruntarea cu ele creeaza perioadele cele mai negre ale vietii noastre. Totusi, daca stim ca vom depasi dificultatile si obstacolele, ca avem in interiorul nostru un aliat puternic, ce ne va conduce in cele din urma catre frumusete si gratie, rasplata noastra va merita efortul de a accepta durerile si provocarile acestui proces puternic de purificare.