Mamele noastre au trait cu idealurile de frumusete propulsate in era supermodelelor de nume deja istorice, precum Naomi Campbell, Linda Evanghelista, Cindy Crawford, Helen Christensen, Elle Macpherson. Li se spunea supermodele tocmai pentru ca nu aveau neaparat un look fusiform si livid, ci pentru ca incarnau o frumusete care reusea sa imbine cu succes perfectiune si echilibru. In anii ’90, insa, a aparut idealul skinny, puternic ilustrat pina in zilele noastre de catre “stravezia, filiforma si nelinistita Kate Moss”, asa cum a fost numita de numerosi critici. Si odata cu ea un intreg curent de anorexie, infometare, bulimie si acolite care voiau sa-i semene cu orice pret. Nu degeaba recent Cindy Crawford declara ca si-ar fi ratat cariera in modelling daca aceleasi criterii de evaluare a frumusetii manechinelor s-ar fi aplicat si la vremea sa.
Cu toate acestea sau in ciuda lor, sus-numita Kate Moss continua sa genereze polemici pe seama beneficiilor de a fi slaba. Extrem de slaba. La o saptamina dupa ce aceasta a afirmat ca “Nu e nimic mai frumos decit sentimentul de a fi slaba”, asociatiile care lupta impotriva problemelor alimentare s-au indignat teribil. Daca aceeasi necesitate a manechinelor slabe o sustine si Karl Lagerfeld, caruia ii apartin cuvintele “Nimeni nu vrea sa vada femei plinute in moda”, iata ca acum este chiar unul dintre cele mai populare modele ale momentului, care se lanseaza in dezbateri al caror scop este de a lauda conditia fericita a femeii skinny. Luind in calcul aceste date, cit si pe cele din “arhiva” fascinantei Moss, precum faptul ca a fost fotografiata in timp ce consuma cocaina, nu ne ramine decit sa lansam o provocare inteligentei tinerelor pentru care aceasta reprezinta un potential model: daca nu i-ati urmat exemplul cind ati vazut-o consumind cocaina, nu ar fi trist sa creditati acum aceste cuvinte? Pina la urma, fiecare are tot dreptul sa laude atuurile pe care si-a cladit cariera…