O femeie intra intr-un magazin cu un bebelus intr-un carucior. Nu pare extrem de incintata ca trebuie sa faca chestia asta – oarecum normal, dat fiind ca doar bagatul caruciorului pe usa a fost la fel de complicat ca parcarea laterala a unui T-34 (la fel de bine am fi putut spune „ca parcarea laterala a unui Matiz”, dar riscam sa ne catalogati, in mod eronat, drept misogini). Femeia da sa-si faca cumparaturile, bebelusul incepe sa urle. La cit de tare si de enervant urla, ar putea fi achizitionat de orice forta armata din lume pe post de arma sonica. Vinzatoarea este insa tinara si n-are experienta. „Uite un bebelus!”, zice, entuziasta, si se repede sa-l alinte, ignorindu-i complet pe cei zece clienti care se pregatesc pentru o lunga asteptare. Remarca ei denota de altfel o inteligenta si un spirit de observatie iesite din comun, dat fiind ca intreg ansamblul carucior-bebelus e ceva mai mare decit multi adulti (de pilda, decit Ion Cristoiu). „E al dumneavoastra?”, intreaba vinzatoarea (stiind, desigur, ca bebelusii se mai si imprumuta, spre deosebire de ciorapi si de periuta de dinti, care nu se imprumuta niciodata). Femeia se uita la copil cum urla, la ceilalti clienti, care par ca nu mai au nici ei mult, si pina la urma zice, incet, „Mda”.
De ce v-am povestit asta? Fiindca, in linii mari, cam astea sint cele doua atitudini feminine fundamentale fata de bebelusi: entuziasmul bolnavicios si lipsa de entuziasm la fel de bolnavicioasa.
*Inainte*
Cind inca sint tinere si „le bate ceasul biologic” (daca nu stiti ce inseamna asta, „ceasul biologic” e un fel de masinarie infernala a relatiilor), femeile sint mai entuziasmate de bebelusi decit de orice altceva, incluzind sandalutele Prada si Bentley-ul lui Irinel Columbeanu. Plus ca simt bebelusul de la mai mult de o suta de metri si imediat sar pe el sa-l ia in brate, sa-l pupe sau sa-i ia ceva bun, desi in mod evident e prima si ultima data in viata lor cind il vad (evident, pe barbatul lor nu l-ar lua in brate, nu l-ar pupa si nu i-ar cumpara ceva bun in viata lor). In schimb, dupa vizionarea de bebelus, barbatul o sa aiba parte de o seara magica de tipul „Noi cind o sa avem un copil?”, care presupune inclusiv ca, daca el ar vrea si si-ar bate capul macar un pic, copilul ar putea fi gata, ba eventual direct in carucior, inca din seara respectiva. De aceea, inainte sa iasa cu iubita sau sotia la plimbare, barbatii ar trebui sa aiba grija sa degajeze complet zona de orice forma de copil mic si chiar si de revistele sau reclamele cu bebelusi. In treacat fie spus, noi am cere chiar sa se interzica expunerea pe tarabe a revistelor gen „Super-bebe” altfel decit in pungi negre de plastic prin care sa nu se vada absolut nimic si vinzarea lor catre persoane fara copii, dat fiind ca aceste reviste sint vinovate de majoritatea crizelor conjugale, constituind un pericol social mult mai grav decit alcoolul sau drogurile.
(continuarea, in numarul de miine)