Cel slab, cel puternic!

Ce face parintele, profesorul, patronul, politicianul, vinzatorul, preotul sau oricine altcineva este „puternic” in raport cu altii? Caci fiecare om detine un oarecare grad de putere in anumite relatii, precum si un oarecare grad de slabiciune in alte relatii. Simpla constiinta a relatiei pe care o avem cu celalalt ne poate scuti adesea de multe pro­bleme sociale, emotionale, de conflicte sau de situatii traumatizante. Daca iti exprimi puterea in mod despotic in familie doar pentru ca esti lipsit de ea la locul de munca sau invers, trebuie sa-ti pui intreba­rea: „Cum imi folosesc pute­rea si de ce nu am acces la ea si in alte imprejurari”? Cum ma comport in relatia mea cu cel mai slab si cum ma comport in relatia mea cu cel mai puternic decit mine sau cu acela pe care-l percep ca fiind mai puternic decit mine? Asemenea intrebari ne ajuta sa ne modificam anumite reactii, atitudini si comportamente, sa le transformam pe cele negative si – prin acestea – sa ne exercitam pu­terea in mod constient. In acelasi timp, observam ca nu exista ceva numit „putere imbatabila”, definitiva si continua.
Puterea neasumata or inteleasa in mod gresit (de exemplu, puterea inteleasa ca mijloc prin care-i putem manipula, folosi si ridiculiza pe cei din jur ori pentru a obtine pro­fit ilegal) tulbura teribil mediul nostru emotional, dar si pe cel social. Acest mod de a intelege pu­terea – practicat mult de catre adulti – a indus in rindurile copiilor, ale adolescentilor si tinerilor comportamente abe­rante, orientate catre implinirea do­rintelor. Cind ne exercitam puterea prin strigate, prin jigniri, prin cuvinte si chiar prin forta pumnului, vom induce in constiinta celuilalt un sentiment al puterii aberante. El va proceda identic atunci cind se va simti puternic in relatiile sale, daca nu va fi constient de puterea sa. Constiinta puterii ne indruma in a mentine si promova comportamente si reactii care-i pot ajuta pe cei din jur – mai ales pe copii – sa cunoasca puterea afectivitatii, a bunavointei, a tolerantei si a fermitatii juste. Pu­terea nu trebuie folosita pentru a ne arata muschii proprii, capabili de distrugere. Puterea ne este data pentru a-i ajuta pe ceilalti, pentru a le darui (mai ales puterea sociala), iar din darul acesta putem noi insine sa avem nenumarate beneficii. Cei ce sint slabi in raport cu noi sint si aceia care au nevoie de mai mult sprijin din partea noastra. Cum fiecare joaca ambele roluri in diferitele sale relatii de viata, este minunat sa le constientizam si sa invatam din fiecare dintre ele „ce simte celalalt”. Si, cind vom fi constienti de existenta rolurilor de putere sau de lipsa a ei, vom putea privi catre greselile noastre si ale celorlalti cu ochi noi nouti. Acesti ochi ne vor permite sa intelegem ca puterea inseamna intotdeauna „responsabilitate”, pentru ca, in relatiile in care avem pu­tere, producem schimbari. Si, nu de putine ori, schimbarile acestea schimba destinul celorlalti, dar si pe al nostru. Daca puterea noastra aduce mai multa bucurie, mai mult ajutor, mai multa incredere si speranta celorlalti conteaza. Acestea toate ni le daruim si noua insine.