Asezat turloi peste rotula, cu laba la timpla si scafirlia lasata pe spate, ca Marilyn Monroe cind o vizitau fratii Kennedy. Ochii sint beliti si edificati, de zici ca s-au varsat Steaua Polara la stingul si Larouse-ul in dreptul. Silence, domnul invitat la tocsou cugeta! Toata profunzimea lumii s-a cazat sub fruntea lui. „Concluzia, va rog, concluzia!”, il someaza moderatorul anuntat din regie ca s-a epuizat timpul destinat emisiunii. Acasa, suspansul il face pe telespectator sa testeze arcurile fotoliului prin zgiltiieli necontrolate, zicindu-si „sa vezi ce baga greuceanul asta acuma!”. Dupa care urmeaza pelteaua, cliseul, impostura, vrajeala de birt. „Ca la noi, la nimenea!”. Asta-i ciordita de la unul Economu, care a fost ceva prin fotbal, in urma cu vreo 60 de ani. Sau „in ce lume traim!”. Nu trebuie uitata nici guma de mestecat „ce ti-e si cu tara asta!”. Sa trecem la o categorie superioara. „Cel mai bun vecin al nostru e Marea Neagra!”. Cu adevarat inspirata, zicerea apartine unui actor talentat, cult, vodcar si neglijat al anilor ’70, Vasile Nitulescu, Jean Lorin Florescu sau Rautchi, nu retin exact. Raminind pe acelasi palier, mai am una, pe care nu stiu cine a scos-o primul, dar si-a permis s-o foloseasca si o croitoreasa de lenjerie, o moldoveanca tupeista: „Frumoasa tara, pacat ca e locuita!”. Mica mea creatoare de chilotarie, mi-ai spart depozitul de smiorcaiala, batista nu mai face fata, adu-mi un lighean!