“Tarelkin” de A.V. Suhovo-Kobilin
Teatrul Metropolis, 2009
Regia: Gelu Colceag
Decoruri: Iuliana Gherghescu
Costume: Iza Tartan
Muzica: Razvan Diaconu
Coregrafia: Vlad Logigan
Masti si efecte speciale: Adrian Damian
Distributia: George Ivascu, Vlad Logigan, Doru Ana, Dan Astilean, Radu Gabriel, Alexandra Badea, Mihai Muntenita, Ana Covalciuc
Intr-o tara in care, pina si dreptul de a respira se obtine contra spaga, o “comedie-gluma” ca aceasta pica tare greu la stomac. Cu atit mai mult, cu cit, frustrarea saracului care primeste incomparabil mai putina spaga decit seful lui este aceeasi, la noi, ca in textele lui Suhovo-Kobilin, avind si efecte similare. George Ivascu este Tarelkin, slujbasul marunt care incearca sa se pricopseasca in umbra sefului sau, generalul Varravin (Doru Ana), ajutindu-l cu abnegatie sa-i jefuiasca pe cei care, printr-o nefericita intimplare, ajung la cheremul lui. “Sintem o tara de hoti si de ticalosi” – spune Tarelkin si, simtindu-se nedreptatit la impartirea prazii, se obrazniceste cu seful, drept pentru care este dat afara. Iritat de o asemenea nedreptate, micul si neinsemnatul contopist elaboreaza un plan de razbunare, inscenindu-si moartea si imprumutind identitatea vecinului sau, Kopilov, un mosneag care murise cu citva timp in urma. Odata infaptuita substituirea, Tarelkin e liber sa scoata la iveala documentele care ar putea sa-l nenoroceasca pe Varravin, fara a ajunge si el la racoare, in postura de complice. Bucuros ca inamicul a dat coltul, Varravin incearca sa gaseasca documentele compromitatoare, in timp ce falsul Kopilov (fascinanta transformarea si expresivitatea lui George Ivascu in acest rol de compozitie) constata ca adevaratul mort i-a lasat o mostenire la care nu se astepta nici in visele lui cele mai urite. In rolul politistului cu excese de zel, Radu Gabriel iese in luminile rampei dupa o indelungata absenta si o face in aplauzele publicului. Un actor tinar si mereu surprinzator, Vlad Logigan, este protagonistul unor momente de un comic savuros, dar si autorul coregrafiei horror-burlesti a scenei din beciurile politiei. Desi spectacolul “Tarelkin” este o oglinda in care ne uitam simtind fiori de groaza pe sira spinarii, regizorul Gelu Colceag a stiut sa exploateze la maximum umorul negru care strabate partitura scrisa de Suhovo-Kobilin, conferindu-i accente suprarealiste si neasteptate efecte comice, astfel incit, vrei, nu vrei, pina la urma tot izbucnesti in ris.
