Cioco… si mai cum?

Trebuie sa recunosc faptul ca imi place sa maninc ciocolata. Cui nu-i place? Partea proasta este ca de atita ciocolata amaruie, alba, neagra, de casa cu stafide, cu capsuni, mi s-a urcat la cap o nebunie si trebuie sa o spun cuiva, asa ca am trimis aceasta scrisoare catre ziarul dumneavoastra in speranta ca va fi publicata. Pasiunea mea pentru acest produs care-mi indulceste viata este veche, inca de mic copil imi placea sa o stresez pe mama la cap sa-mi faca galeti de ciocolata de casa, dar pentru ca niciodata nu aveam o tava suficient de lata pentru a incapea in ea toata compozitia, ciocolata mamei iesea mereu ciocolunga. Am incercat sa schimbam tava, am cumparat una rotunda, dar atunci iesea ciocorotunda. Ei bine, acest lucru m-a marcat pina in ziua de astazi, mama nu mai este de mult, iar eu am incercat sa-mi prepar singur ciocolunga, sau macar ciocorotunda cu care eram obisnuit, dar n-am reusit. M-am dat batut si am decis sa-mi cumpar ciocolata din comert, doar ca de fiecare data cind merg la magazin si intreb vinzatoarele daca au ciocolunga, sau ciocorotunda se uita la mine ciudat si imi zic ca sint nebun. Ce vina am eu ca am crescut intr-o casa cu o tava mai mult lunga decit lata? Asa ca va rog sa cititi aceste rinduri, atit dumneavoastra, cei de la ziar, cit si cei de la companiile producatoare de cioco… astfel incit sa nu mai faca aceasta discriminare intre latime si lungime sau intre orice alte forme geometrice pe care cioco le-ar putea avea. Vreau ciocoscurta, ciocopatrata, ciocotriunghiulara, ciocoflender, pardon asta n-are ce cauta aici. Ma rog… ati inteles voi ce vreau. Pa!