“Sictir golane! Mergi si munceste / Si te-ntoleste cum te pretinzi”. Celebru in repertoriul de pahar, indemnul ar trebui adresat politicienilor nostri, care nu s-au dezmintit nici in acest an. Sictirurile aruncate peste umar, insultele si adjectivele grobiene pe care le-au schimbat intre ei au fost asezonate, in buna traditie post-decembrista, cu pomenile aruncate electoratului. Votam pe un kil de ulei si un sacotei de faina si dupa aceea tragem mita de coada un mandat intreg. Asa stind lucrurile, pe la noi cistiga nu cine merita, ci doar aceia care cumpara cele mai multe voturi.
*10 milioane de euro face un ministru pe an*
S-au spurcat pe la toate colturile, reusind astfel sa nu sufle o idee coerenta despre vreun program. Au evitat intilnirile directe, pentru ca au preferat sa besteleasca fiecare singur si in voia lui, ferindu-se astfel de posibile replici. Intrebati de viitorul luminos al patriei, au cotit-o pe dupa criza, lasind hazardul sa hotarasca ce va fi cu noi. Dupa ce ne-au scirbit, plictisit sau scos din sarite – dupa caz – duminica ne cer votul. Cum multa lume n-are de gind sa-l dea de bunavoie, politicienii au iesit la shopping de voturi. Toti, fara greturi si fara prejudecati de partid si de doctrina, c-asa-i politica pe la noi. Odata ajunsi la putere incep sa imparta contracte de unde isi iau comisioane grase. Nu exista niciun domeniu al statului (minister, primarie, agentie etc.) care sa nu imparta contracte banoase clientilor (drumarii, mafia asfaltului, firme de reabilitare si canalizare, mafia subdiguirilor, firme de medicamente/aparatura medicala si toate celelalte), care ulterior trebuie sa finanteze campaniile cu bani negri. La rindul lor, politicienii, dupa ce si-au omenit gasca de partid, isi trag si ei partea lor. Nu degeaba, in lumea lor, e de notorietate ca un ministru, din orice minister, cistiga cel putin 10 milioane de euro intr-un singur an de mandat: 8 milioane si le tine pentru el si doua sint pregatite in caz ca ar avea probleme cu DNA-ul.
*Campanii murdare, pe bani negri*
Daca tot am pomenit de finantare, trebuie amintita discrepanta imensa existenta intre sumele cheltuite pe hirtiile oficiale si banii folositi in campaniile electorale ale tuturor partidelor. Luate la puricat, toate concertele, mitingurile, tricourile, gecile, brichetele, calendarele, caciulitele, fularele, steguletele etc., depasesc cu mult declaratiile oficiale. Unde nu mai pui ca la acesta se adauga costisitorul afisaj electoral (realizat de cele mai renumite firme de outdoor), plus contravaloarea prestatiei echipelor care se ocupa de campaniile door-to-door si de impartirea materialelor electorale pe strazi. Motul il pun partidele “cu staif”, care nu se multumesc cu puzderia de consilieri bastinasi, angajati mai pe fata, mai pe dos, sa le sustina, ci apeleaza la importul unor specialisti de renume – scumpi pina peste poate. Zeci sau poate chiar sute de milioane de euro sint irosite astfel pe jocul electoral. Bani negri a caror dobinda o vom plati din buzunarele noastre, pentru toate afacerile si “recompensele” acordate pe sub mina si pe sub lege de catre cei, in final, alesi.
*Autoritatile ascund sub pres toate ilegalitatile electorale*
Cum mita in natura nu poate fi data in pragul sectiei de votare, s-a ajuns pina la a se cumpara votul cu banul jos. Fotografiaza-ti votul cu telefonul, vino, arata si ia milionu’ – a fost reteta data in vileag la ultimele alegeri. Pe principiul “stie tot satul, dar nu stie barbatul”, politia se face indeobste ca nu vede si nu aude, toate acuzatiile si sesizarile de acest gen fisiindu-se intr-o penibila tacere dupa scrutin. Ba chiar se merge si mai departe, daca ne gindim la votul multiplu si la “turismul electoral” – alte doua traditii bastinase cu iz penal, de multe ori dovedite dar tratate si ele in coada de peste de organele abilitate. Adepti fideli ai zicalei “hotul striga «hotul»”, politicienii urla de fiecare data ca alegerile vor fi, sint si au fost furate – bineinteles, intotdeauna, de catre ceilalti. Odata confirmati insa in functii, tac ca porcu-n vrej, constienti in sinea lor ca toti au beneficiat de pe urma hotiilor trimbitate.
*Candidatu’ ne da noua lapte, carne, unt si oua*
Mita electorala. Asa se cheama ceea ce fac sustinatorii candidatilor. Fara exceptie, toate partidele infiereaza cu minie proletara metoda, la fiecare alegeri, de 20 de ani. Nu a existat insa nici macar un scrutin lipsit de pomanageala la care politicul se deda, mai ales pe final de campanie. Vorba aia, sa fie omul sigur ca românul n-a uitat de unde a digerat si defecat malaiul, faina, porcul, mielul, pestii si tot ce le-a mai dat prin cap vinzatorilor de iluzii sa imparta la parastasul alegerilor. De fapt, la parastasul sperantelor noastre, cita vreme realitatea a demonstrat, fara drept de tagada, ca nici macar 10% din potopul de promisiuni aruncat in campanii nu s-a realizat. Ţinind cont cit costa marile mitinguri terminate la un mic, o tuica, o atentie acolo, finantatorii partidelor/candidatilor au insa si un mare regret: tratatia este consumata fara garantia exprimarii recunostintei la vot.
