Jocul abandonului, jocul iubirii

Sufletul omenesc cauta neincetat iubirea pierduta si compune o sumedenie de scene, pe care le repeta cu infrigurare si cu daruire, pentru a reflecta pierderea sa, tristetea sa profunda, dorinta sa de a fi iubit. Sufletul care a pierdut iubirea – poate in copilarie, poate mai tirziu – se angajeaza strident si bolnavicios in cautarea iubirii, pe care vrea s-o absoarba de la lumea intreaga. Dorinta de a fi in centrul atentiei afirma tristetea pierderii iubirii si straduinta neincetata a sufletului de a fi iubit. “Vreau sa fiu iubit pentru ca cineva m-a abandonat, m-a parasit, iar eu am suferit atit de mult”, pare a spune fara cuvinte omul dornic de atentia tuturor. Daca ai trait sentimentul de a fi fost abandonat, daca parintii tai s-au separat in copilarie, s-ar putea sa-ti doresti azi sa faci lucruri extraordinare. S-ar putea sa crezi ca, daruind peste masura, vei cistiga iubirea pierduta. S-ar putea sa crezi ca trebuie sa fii un Superman, ca ai nevoie sa cuceresti Everestul ori sa fii absolut sclipitor in viata. Caci sufletul pare a intelege intotdeauna ca n-a meritat iubirea. “Trebuie sa meriti iubirea”, isi zice el.
Cind parintii se despart, indiferent din ce motiv, sufletul copilului traieste angoasa abandonului. Cind cineva pleaca dintr-o casnicie, altcineva se simte abandonat. El se va angaja intr-o continua si infrigurata cautare a iubirii pierdute, intr-o calatorie de vindecare, pe care o va trai ca experienta de viata. Dorinta de a fi in centrul atentiei ii va confirma sufletului nostru continuu acelasi scenariu al suferintei: ”Nu esti iubit, nu meriti iubirea”! Caci lumea este asezata in asa fel incit sufletul sa invete ca viata este o calatorie catre constiinta iubirii din tine.Suferinta de a fi fost abandonat va genera, in acelasi timp, dorinta de a fi tu acela care abandoneaza. Si toate acestea sunt un joc teribil, pe care il jucam unii cu altii, intr-o disperata si exacerbata nevoie de a ne recupera iubirea pierduta. Fie ca vom abandona, fie ca vom fi din nou abandonati, vom repeta scenariul suferintei pina ce vom constientiza ca exista un singur mod de a cistiga iubirea. A iubi tu. A intelege jocul tau si jocul celui ce te-a abandonat. A intelege ca tu esti autorul balului mascat, autorul calatoriei spre recuperarea iubirii, cel care iubeste oricind, oricum, cel inconstient de iubirea sa. Vom patrunde printre voalurile groase ale jocului nostru iluzoriu si ne vom da mastile jos in ziua in care ii vom privi pe cei din jur si pe noi insine cu dragostea pe care o meritam intotdeauna. Constienti de prezenta ei continua si nelimitata. Constienti de faptul ca logica vietii de zi cu zi respecta la liniuta logica unei iubiri infinite. Cind suferim, suntem in iubire deplina unii cu altii si unii fata de altii. Dar, constiinta jocului va schimba jocul insusi si abia atunci vor disparea vinovatii. Si atunci vom fi sufleteste vindecati…