Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov afirma ca „fericirea este ca o minge dupa care alergam si, de indata ce o prindem, ii mai dam o lovitura de picior pentru a continua sa alergam dupa ea”! Iata ce definitie clara a felului in care noi, oamenii, ne cautam fericirea. Aceasta stare atit de rivnita, de cautata, de dorita si de sperata in adincurile fiecaruia dintre noi pare a se desavirsi mai degraba prin procesul cautarii decit prin acela al trairii. Efervescenta umana se naste in ceea ce omul nu a gasit, inca. In ceea ce-i stimuleaza imaginatia, dorinta, speranta, visarea. Si asa intelegem ca nu ne dorim atit de mult sa avem fericire, cit motivatia de a o cauta. Drumul, hatisurile, nevoile, alternantele si altercatiile existentei ne incita la cautare si la visare, dar – de indata ce lucrurile se linistesc si gasim acel lucru despre care am crezut ca ne face fericiti, vedem ceva mai bun. Fericirea pare a aluneca precum mingea, mereu mai incolo, mai departe, acolo unde este ceva ce nu avem, inca. Ceva ce – zicem noi – ne-ar face cu siguranta fericiti. Intr-un fel, impulsul de a cauta, a scormoni, a descoperi noi drumuri si cai de acces catre fericire ne tine vii si intregi, ne daruieste motivatia de a merge mai departe si a gasi obiectul pretios al cautarii noastre. De aceea este interesant sa avem mereu motivatii pentru calatoria care este viata noastra. Sa gasim motivatii specifice nivelului de evolutie sufleteasca la care ne aflam in fiecare moment ori sa observam in dinamica evenimentelor motivatiile pe care viata insasi ni le ofera. Adesea, apar in preajma noastra oameni care au nevoie de ajutor, de ingrijire, de atentie speciala. Poate veni in experienta noastra o slujba care presupune responsabilitate fata de multimi. Poate aparea in fata noastra doar posibilitatea de a gati pentru o familie mare sau aceea de a face curatenie pentru un grup. Orice facem contine in ascuns o motivatie; toate faptele noastre se pot transforma intr-un dar, in acel drum pe care tocmai sintem angajati pentru a ne trai fericirea. Mingea este in fiecare clipa la piciorul nostru. Ne impiedicam de fericire in fiecare zi si prin orice facem. Daca-i rezistam impulsului de a-i da un sut, daca reusim sa observam prezenta ei in fiecare clipa a existentei, simpla observatie ne transporta intr-o lume interioara plina de lumina si de viata. Fericirea nu este niciodata in ceea ce nu avem, ci in ceea ce este – inainte de orice – in propria noastra respiratie. Fara a respira, fara a fi prezenti oriunde sintem in clipa aceasta, nimic din ceea ce ne inconjoara n-ar conta. Conteaza toate lucrurile in masura in care sintem prezenti pentru a le percepe. Conteaza ceea ce este atita vreme cit noi sintem. Si de aici pleaca motivatia esentiala pentru viata si aici se afla fericirea. Restul este acel joc cu mingea, despre care ne vorbeste maestrul Aivanhov. Restul este un joc mental, un joc al simturilor, un joc al cautarii, un joc de copii care se prefac ca fericirea nu exista.