Sa spunem ca lucrezi in celalalt capat al orasului si ca singurul mijloc de transport utilizabil e metroul, care tocmai ai aflat ca intra in greva a doua zi. Trebuie sa gasesti rapid o solutie.
O varianta ar fi sa suni la serviciu si sa le spui ca nu te simti bine. Ar fi frumos, doar ca varianta asta ti-ai epuizat-o deja asta-vara, cind nu te indurai sa pleci duminica din Vama si sunai sa spui ca esti foarte bolnav. In plus, fiind greva la metrou, n-o sa te creada nimeni; poti incerca, doar ca dupa aia chiar n-o sa te mai intereseze daca merge sau nu metroul, dat fiind ca n-o sa mai ai nici un serviciu la care sa te duci.
Prin urmare, nu ai la dispozitie decit o varianta: sa-ti gasesti un coleg care are masina si care sa te ia cu el. Brusc, toti colegii care au masina devin prietenii tai, iar cei cu care mergeai cu metroul (si cu care mai bei una mica inainte de a ajunge acasa), niste concurenti periculosi. In sfirsit, poti sa-i vezi pe colegii cu care mergeai cu metroul asa cum sint ei de fapt: niste oportunisti, oameni fara caracter care incearca sa profite de cel mai bun prieten al tau. Cum isi permit ei sa aiba pretentii de la cel mai bun prieten al tau, care s-a oferit sa te duca cu masina? Si caruia, intimplator, tocmai i-ai facut o tava de prajituri (absolut intimplator, nu e ceva special; practic, e ceva ce ii faci cam in fiecare saptamina…)?
Bineinteles, cind se anunta ca s-a terminat greva, redevii prietenul colegilor care merg, ca si tine, cu metroul. Acum, puteti face din nou misto de prostii aia care vin la serviciu cu masina si fac o ora si jumatate, pe cind voi faceti doar patruzeci de minute cu metroul, plus ca e atit de placut, vara racoare, iarna caldurica…