Cunoscuta popular drept „batere de cimpi”, betia de vorbe la care se dedau politicienii români ascunde nimicul de care sint in stare. Campionul frazelor lungi si fara rost s-a dovedit a fi Mircea Geoana, autorul contraperformantei de a abera, fara punct, de-a lungul a 222 de cuvinte.
„Daca vom avea un guvern instalat pina de Craciun, daca acest guvern va putea, pina la sfirsit de ianuarie, sa vina cu un proiect de buget modificat, in aceiasi parametri de deficit bugetar, dar cu prioritatile puse corect – si ma refer aici la resursele pentru agricultura, subventia la timp este o parte a masurilor anticriza, pentru ca agricultura este cea care raspunde cel mai usor si mai rapid la un stimulent financiar; doi, daca vom putea sa transformam garantiile de stat si programul «Prima casa», care este un program in care se invirt apartamente construite in anii ’70, intr-un program de constructie de la zero de locuinte cu chirie pentru tineri, complet echipate, vom putea sa antrenam sectorul de constructii, care este un al doilea sector care raspunde repede la un stimul de natura financiara si fiscala si, bineinteles, nu in ultimul rind, sa venim in sprijinul IMM-urilor, si sa le ajutam sa gaseasca acces la creditare si, la limita, sa ne interpunem ca stat pentru a putea sa le facem ca pentru urmatoarele 20 de luni de zile sa nu fie in situatia de a nu-si incasa factura de la stat si sa incercam sa facem ca bancile din România sa inteleaga ca IMM-urile, care sint clienti seriosi si care au dificultati de moment, trebuie sa fie ajutate, si nu executate”.
Repetitia obsedanta „va putea”, „vom putea” „a putea”- ascunde de fapt neputinta deja antologica a clasei noastre politice de a administra bine tara asta. Ca sa n-o lungim si noi de-a-nboulea, ca ei, cel mai bine ar fi sa ne gindim ca AM PUTEA sa-i votam, dar mai bine sa nu o facem.