„Sa ierti de 70 de ori cite sapte”, a spus Iisus! „Nu-i destul sa spui o singura data iert”. Sa intri o data in biserica, sa te rogi, sa ierti pe cel ce ti-a gresit ori sa te ierti pe tine insuti si gata. Esti iertat! Iertarea trebuie sa-ti stea in suflet, in minte si pe buze de 70 de ori cite sapte, iata! Sa ierti repetat. Sa ajungi pina acolo unde gindesti iertarea, simti iertarea, traiesti iertarea si o aduci in existenta, unde devine lucratoare. Puterea extraordinara a iertarii deschide portile propriei noastre inimi catre iubire, intelegere, intelepciune si rabdare. Iertarea te poarta in imperiul celor mai fantastice capacitati umane, dar nu in sensul in care te ajuta sa levitezi ori sa fii Superman. Iertarea te face un Superman al sufletului, iertarea ii daruieste mintii tale virtutile umane ale blindetii si tolerantei, pina acolo unde mintea simte ca niciodata n-a existat ceva de neiertat. Iertarea repetata te poarta pe cararile unei experiente incredibile, de neconceput pentru mintea ce se prinde zilnic prin impresii pline de sarcasm ori de deziluzie, de ingimfate judecati si erori de perceptie. Eroarea de perceptie, fie ca vine de la altii, fie ca vine de la noi insine, cade si se sterge sub fluxul profund si puternic corector al iertarii. Nimic nu purifica mai profund decit iertarea. Nimic nu are putere mai adinca si mai staruitoare asupra inimii ranite ori a perceptiei zdruncitate decit iertarea‚ „de 70 de ori cite sapte”! Corectorul gindirii
trunchiate, corectorul mintii infasurate fara voia sa reala in eroare este iertarea repetata. Sa ierti, sa ierti si iarasi sa ierti, sa te ierti de sute si de mii de ori daca trebuie, sa faci in tine insuti penitenta recunoasterii pacatului cauzal – eroarea de perceptie – prin iertare! Caci iertarea lucreaza pina acolo unde energiile acumulate ale tuturor neiertarilor se epuizeaza, iar mintea simte ca nu mai este ceva de iertat pe lume. Ca niciodata n-a fost ceva cu neputiinta de iertat. Iertarea anuleaza raul la nivelul radacinilor sale. Iertarea repetata ajuta mintea sa vada zorii iubirii si taina blindetii fiintei proprii, cum imprastie norii ce-au invaluit inima omului in sterile, barbare si nefericite erori de perceptie, ce creeaza in sufletele tuturor iluzia unei suferinte de neinteles. Poate ca iertarea are puterea fantastica a Soarelui, ce azvirle norii grei prin citeva raze si un spectaculos efect de curcubeu. Sa ierti, sa te ierti, sa-ti ocupi inima si mintea cu iertare inseamna sa-ti revendici dreptul, libertatea si
puterea de a alege sa-ti vindeci sufletul de iluziile prin care a fost incilcit fara voie. Caci, oricit ar parea ca „omul voieste raul”, cit ar parea prins in rele intentii si-n rele credinte, in realitate el gindeste ce poate, vorbeste ce poate si face tot ce poate in acea clipa. Dumnezeu ii cunoaste si-i recunoaste intru totul inocenta si de aceea pacatul omului ii apare precum pacatul unui prunc nestiutor. De fapt, omul singur pastreaza impresia neiertarii, dar tot el are posibilitatea intelegerii si a viziunii corecte prin iertare. De 70 de ori cite sapte si chiar de mii de ori cite sapte sa ierti si sa te ierti, caci asa cunosti si recunosti apoi glasul frumusetii fiintei tale care te iubeste si te cunoaste in adevar!