Interviu in exclusivitate pentru „NAŢIONAL” cu actorul
american Richard Gere. Corespondenta din ITALIA de la IULIA-SANDRA VIRSTA
Sint de neuitat rolurile sale din „American Gigolo” (1980), „Pretty Woman”, „Ofiter si gentilom”, „Cotton Club”, „Shall We Dance”, „Daca fugi, te iau de nevasta”, „Eu nu sint aici”, „Uraganul”. Am fost norocoasa sa-l pot avea in fata mea si sa-l intervievez pe actorul cu par grizonat, ochi albastri si fizic atletic. L-am intilnit pe Richard Gere cu ocazia prezentarii filmului „Hachiko: A Dog’s Story”, in regia lui Lasse Hallstrom, la Festivalul de Film Roma 2009. Un film dramatic si emotionant, care are la baza povestea adevarata, intimplata in anii ’20, in Japonia, a prieteniei profunde dintre Hachiko, un ciine de rasa Akita, abandonat, si omul care l-a adoptat. Toti locuitorii din Tokio l-au indragit, iar de la moartea lui Hachiko pe 8 martie 1935, in fiecare an orasul il aniverseaza. I-au dedicat si o statuie in bronz, in fata garii unde astepta zilnic sosirea stapinului care nu mai venea de 10 ani…Transferata in Connecticut, povestea adevarata ii ofera lui Richard Gere rolul unui profesor de muzica, Parker Wilson, care adopta un ciine de rasa japoneza, abandonat.
*„In viata mea, totul este meritul sotiei mele, Carey”*
Iulia-Sandra Virsta: Mr.Gere, cariera dumneavoastra a inceput in liceu, ca muzician. V-a ramas ceva din pasiunea initiala?
Richard Gere: Desigur! Cred ca a interpreta un rol are ceva muzical. Intre a cinta la un instrument si a fi actor exista ceva in comun, iar cind am avut ocazia, am dus aceste capacitati ale mele in filmele pe care le-am facut. De exemplu, in „Cotton Club” a lui Francis Ford Coppola, cintam la pian, la chitara si la baterie. Dar imi place si sa cint solo. Pe cind am turnat „Chicago”, m-am distrat foarte mult…
I.S.V: Ati interpretat deseori personaje romantice, care au ramas in sufletul femeilor si azi, dar omul Richard Gere, este un romantic?
Richard Gere: As zice ca
nu-mi singereaza sufletul chiar asa usor… Nu sint dintre acei barbati care ofera flori…De obicei, spun ceva romantic doar daca beau citeva picaturi in plus..
I.S.V: Nu e de invidiat sotia dumneavoastra !
R.Gere: Eu si Carey sintem mereu ocupati, avem o viata foarte plina . Nu-i trimit scrisori, ne lasam biletele lipite pe frigider…Acum ca ma gindesc, o data am scris, totusi, o scrisoare de dragoste.
I.S.V: Sotia dumneavoastra ce zice? Va accepta asa?
Richard Gere: Tot ce am obtinut in ultimii ani este meritul sotiei mele, Carey. Fara ea nu functionez, nu functioneaza nimic.
I.S.V: V-ati gindit sa lucrati impreuna, sa jucati intr-un film?
R.Gere: Am discutat despre asta dar nu sint proiecte pina in prezent….
I.S.V: Aveti vreo amintire deosebita de cind ati jucat cu Julia Roberts?
R.Gere: Imi amintesc cind a intrat la mine in birou: era la inceputul carierei si am perceput deja ceva magic in ea…
I.S.V: Aveti vreun proiect in care sa lucrati cu Julia Roberts?
R.Gere: Am turnat impreuna doua filme care au avut mare succes. Poate ar fi mai bine sa lasam lucrurile asa cum sint…
I.S.V: Nu v-ati gindit vreodata sa terminati cu filmul, sa faceti altceva in viata?
R.Gere: Da, de multe ori m-am gindit sa fac altceva, sa am mai mult timp pentru altii si pentru mine dar…au aparut in ultimul an 4 scenarii care mi-au placut, asa ca am tot aminat.
I.S.V: Care?
R.Gere: Amelia, The Prodigy, Brooklyn’s Finest si Hachiko: A Dog’s story. Sa fiu sincer, eu eram cel care suna de 4 ori pe zi sa intrebe daca e vreo poveste cu ciini,
ca-mi plac ciinii si-mi doream mereu sa fac un film cu o trama emotionanta, miscatoare.
I.S.V: Va place sa seduceti femeile-actrite pe platoul de filmare?
R.Gere: Nu. Dar sotia mea ma ia la misto, zicind ca nu o sarut cum fac in film!
I.S.V: Va plac filmele? Ce regizori ati prefera?
R.Gere: In ceea ce priveste gusturile, am ramas de moda veche: imi place Bertolucci, Fellini, Antonioni. Stiu ca sint giganti dar nu cunosc, din pacate, noile talente. Il apreciez pe Tornatore. Dintre americani, imi place mult Scorsesse si
visez ca inainte sa „ies la pensie” ca actor, sa fiu „dirijat”de el.
I.S.V: Regizori români ati avut ocazia sa cunoasteti ? Va place vreunul?
R.Gere: Am vazut filmul lui Radu Mihaileanu: „Train de vie”, mi-a placut mult.
*Richard Gere – nu doar sex-simbol*
I.S.V: Ce inseamna pentru dumneavoastra a fi actor?
R.Gere: A fi actor la nivelul la care sint eu, nu e chiar asa de diferit de alte meserii. In fiecare moment al vietii, fiecare om de pe globul terestru face film. A face pe actorul, a calatori prin lumea intreaga, a intilni alti oameni nu inseamna a avea mai multa experienta. Noi toti invatam din deziluzii. Pentru ca o viata fara falimente nu ar fi o viata implinita. Eu cred ca, intre mine si un alt barbat de 60 de ani nu exista mare diferenta.
I.S.V: Domnule Richard Gere, cum vi se pare trama filmului „Hachiko: A Dog’s Story” pe care l-ati prezentat la Roma?
R.Gere: Mi-ar placea sa cred ca acest film ar putea fi o poveste pentru adulti. Un film spiritual si intens, o istorie in afara timpului.
I.S.V: Ce v-a ramas din acest film?
R.Gere: E una dintre acele intimplari care-ti intra in suflet pe furis. Are de-a face cu loialitatea, compasiunea, dragostea, lucruri care reprezinta ceea ce sintem cu adevarat cu totii.
I.S.V: Cum a fost sa jucati alaturi de ciinele Hachiko?
R.Gere: Va marturisesc ca am decis impreuna cu regizorul Lasse Hallstrom, sa nu-l dresam pe Hachiko, voiam reactii spontane si am reusit. Am recreat un ambient de incredere, pentru ca Hachiko sa se simta „ca la el acasa”, sa se creeze ceva magic; am avut multa rabdare, era ca si cum am fi lucrat cu un copil si am obtinut rezultate excelente, as zice, nu?
I.S.V: Dumneavoastra va plac animalele?
R.Gere: Da, am un ciine si un fiu de 9 ani, Homer, si m-am gindit tocmai la el si la publicul de virsta lui cind am acceptat sa joc in „Hachiko”.
Am avut ciini in casa de la virsta un an, cred, Chipper, un catelus cu blanita de culoare deschisa, un cocker spaniol, iar acum o am pe Billie.
Pentru mine, ciinele reprezinta un „tovaras” foarte important si, cu siguranta, unul dintre motivele pentru care am acceptat acest film a fost si relatia speciala care ma leaga de ciini.
I.S.V: Cum a fost experienta japoneza pe platoul de filmare cu Akira Kurosawa?
R.Gere: L-am cunoscut pe maestrul Kurosawa, la inceputul carierei mele, intr-un cinema din New York care-i dedica o retrospectiva. Aveam senzatia ca era inalt ca un gigant. Apoi, dupa citiva ani, cind luam lectii de limba japoneza pentru filmul „Rapsodie in august”, directorul Institutului de cultura japonez, mi-a aratat o fotografie facuta in trecut la retrospectiva lui Kurosawa in care eram alaturi si am vazut ca eram la fel de inalti! Cind esti aproape de acei maestri, este vorba de ceva deasupra ta, care te copleseste! Kurosawa San (n.r. cum il numea Gere) era o persoana care te incuraja in maniera speciala, ca si Dalai Lama, avea prezenta unui leu.
I.S.V: Cit v-a schimbat viata, intilnirea cu Dalai Lama?
R.Gere: Intilnirea cu Dalai Lama a avut un impact foarte important asupra mea. Mi-am dat seama ca era exact ceea ce voiam, sa ajung la punctul de constiinta in care se afla el, de unde se poate atinge starea de pace interioara si intelepciune.
I.S.V: Richard Gere este dintotdeauna un sex-simbol, acest fapt, va amuza sau va plictiseste?
R.Gere: Am 60 de ani impliniti (ride), pentru cit timp voi mai putea fi un sex-simbol credibil…?
I.S.V: Ati fost vreodata in România? Aveti milioane de fani in România care v-au vazut toate filmele.
R.Gere: Nu, nu am fost, imi pare rau! Dar mi-au povestit amicii mei care au filmat la voi ca aveti locuri superbe! Ma bucur nespus sa stiu ca imi vedeti filmele…
I.S.V: Da, avem locuri magice, pline de energie cosmica, as spune! Cu multe similitudini cu Tibetul!
R.Gere: Ma faci curios!
I.S.V: Noi, românii, sintem un popor magic, stiati?
R.Gere: Cu prima ocazie vin sa va cunosc si sa va vizitez locurile magice! Va doresc sa va cunoasteti bine si sa va puteti privi in sine cit mai des!
